Fibrilatia atriala paroxistica, persistenta, permanenta – cauze, simptome, tratament

fibrilatia atrialaCauze si clasificare

Cauzele cele mai frecvente de fibrilatie atriala sunt hipertensiunea arteriala, cardiomiopatia, afectiunile valvei mitrale si tricuspidiene, hipertiroidismul si consumul crescut de alcool. Cauze mai putin frecvente: embolia pulmonara, defectul septal atrial, anomalii cardiace congenitale, bronhopneumopatia cronica obstructiva, inflamatia miocardului si pericardului (pericardita).  Fibrilatia atriala este acuta atunci cand debutul este sub 48 de ore.

Fibrilatia atriala paroxistica are o durata mai mica de 48 de ore si se converteste spontan la ritmul sinusal.

Fibrilatia atriala persistenta dureaza mai mult de 7 zile si pentru convertirea la ritm sinusal necesita tratament.

Fibrilatia atriala permanenta nu se poate converti la ritm sinusal. Cu cat fibrilatia dureaza mai mult, cu atat mai mult scade probabilitatea de a se converti spontan sau de a realiza conversia prin tratament (cauza este fenomenul de remodelare).

Simptome si semne date de fibrilatia atriala

Adeseori nu apar simptome. Majoritatea pacientilor acuza palpitatii, disconfort toracic sau simptome date de insuficienta cardiaca (senzatia de slabiciune, ameteli, dispnee – lipsa de aer) mai ales cand frecventa cardiaca este foarte crescuta (140-160 batai pe minut). Secundar unor embolii sistemice pacientii pot prezenta simptome si semne date de un accident vascular. Pulsul in fibrilatie este neregulat. Deficitul de puls, adica frecventa perceputa la nivel central este mai mare decat cea perceputa la nivel periferic, este deseori prezent si se datoreaza faptului ca la o frecventa ridicata volumul bataie nu este indeajuns de mare pentru a produce o unda periferica de presiune.

Diagnosticul se pune pe baza unei electreocardiograme. Pentru a realiza o evaluare initiala, o ecocardiografie si teste pentru functia tiroidiana sunt necesare. Cu ajutorul ecocardiografiei se pot identifica anomalii de structura ale inimii: marirea atriului stang, tulburari de cinetica ale ventriculului stang, disfunctii ale valvelor sau cardiomiopatii. De asemenea, se deceleaza factorii ce cresc riscul unui AVC precum staza si formarea de trombi, prezenta unor placi aortice complexe. Prezenta trombilor se detecteaza cel mai bine prin ecografie cardiaca transesofagiana.

Tratament fibrilatie atriala

Trebuie cautate cauzele de fibrilatie, apoi tratamentul va fi orientat inspre controlul frecventei, ritmului si prevenirea emboliilor.

Controlul frecventei: aceasta trebuie sa fie mai mica de 80 batai pe minut in repaus pentru a preveni modificarile date de tahicardie. Betablocantele (metoprolol) sunt preferate in cazurile cand se suspecteaza boala tiroidiana si fibrilatie data de efort, blocantele canalelor de calciu (verapamil) sunt de asemenea indicate. La cei cu insuficienta cardiaca de electie se administreaza digoxina. Cand aceste medicamente nu sunt eficiente se va introduce amiodarona. La pacientii care nu raspund la tratamentul medicamentos se poate realiza o ablatie cu radiofrecventa a nodului atrioventricular pentru a realiza un bloc complet.

Conversia la ritm sinusal in faza acuta se face prin cardioversie sincrona sau preparate medicamentoase. Inainte de conversie frecventa cardiaca trebuie sa fie sub 120 bpm. Daca fibrilatie dureaza de mai mult de 48 de ore atunci pacientilor trebuie sa li se administreze tratament anticoagulant, daca este posibil anticoagularea ar trebui realizata cel putin 3 saptamani inainte de conversie si urmata apoi indefinit pentru ca fibrilatia poate apare din nou. Medicamentele utilizate pentru conversie sunt antiaritmicele din clasa IA precum procainamida, IC propafenona sau III amiodarona. Inhibitorii enzimei de conversie atenueaza remodelarea miocardica (care poate fi cauza a fibrilatiei la pacientii cu insuficienta cardiaca).

Prevenirea tromboembolismului se face prin administrarea de anticoagulante indefinit. Daca pacientul este sanatos si a prezentat un episod de fibrilatie acesta va lua 4 saptamani tratament anticoagulant. Pentru anticoagulare se foloseste warfarina. Daca aceasta este contraindicate se poate folosi aspirina, dar cu o eficacitate mai mica. Daca warfarina are contraindicatie absoluta auriculul stang poate fi ligatural printr-o procedura chirurgicala sau inchis prin cateterizare.

RECOMAND:

4 comentarii la „Fibrilatia atriala paroxistica, persistenta, permanenta – cauze, simptome, tratament”

  1. Bolnava (mama subsemnatei) in varsta de 91 ani,
    – cu interventie repetata la sold (fractura a sectiunii trohanteriene) la inceputul lunii iunie a.c,
    – cu antecedente cardiace severe (ICC Cl III NIHA), Fibrilatie atriala persistenta, Cardiopatie ischemica, Tahicardie paroxistica supraventriculara alternand cu episoade de bloc atrioventricular de Gr II tip Mobitz, BPOC…- Nov. 2014)
    prezinta o recuperare lenta post-operator ortopedie, dar s-au agravat si s-a marit frecventa episoadelor de tahicardie fata de ce inregistram inainte: de la a nu putea masura Tensiune/Puls, la valori ale tensiunii arteriale de 85-87/70-74 si puls 145-175.
    Fata de schema de tratament uzuala: Betaloc 25mg/zi, Digoxina 1/2/zi (pauza J si D) si Sintrom, la declansarea crizei administram (la sfatul medicului de familie) metroprolol 25 mg, 1 sau 2 pastile.
    Ingrijorarea deriva din faptul ca frecventa si intensitatea starilor de rau s-au agravat in ultimele 2 saptamani (cel putin una la 2-3 zile, cu maxim de precautie la orice efort).

    Este posibil sa primim un sfat pe aceasta cale, mama nefiind deplasabila?

    Va multumesc in mod deosebit.
    Cu stima,
    Ing. Ch. Maria Teodorescu

    Răspunde
    • Ar trebui marita doza de betablocant (Betaloc), dar e dificil avand in vedere ca prezinta bloc AV gr 2 intermitent. A prezentat puls mai mic de 40b/min? Sincopa? Lipotimie? In cazul asta (sindrom tahicardie bradicardie) probabil ar trebui implantat un stimulator cardiac si astfel se vor putea administra doze mai mari de Betaloc (stimulatorul ju ar lasa pulsul sa scada sub o anumita valoare la care este setat).

      Răspunde
  2. Buna seara
    De cam 4 luni am fost diagnosticat cu fibrilatie atriala paroxistica recurenta. In urma cu 10 zile mi s-a montat un stent avand o artera infundata peste 90%. Dupa stentare am primit ca tratament pentru fibrilatia atriala darob (sotalol) 2×40 mg/zi (dimineata si seara). Efectul acestui tratament este scaderea pulsului pana la valori de aproximativ 45-50 batai/minut. Cand pulsul scade foarte mult incep sa apara extrasistole,cred, sau palpapitatii, sau nemedical spus hacaneli in piept cu salt al pulsului in jurul valorii de 70 batai/minut dar care pe langa faptul ca imi ofera un disconfort au ca efect si cresterea brusca a tensiunii pana la 160-170/100. Crizele de fibrilatie dureaza de cand au debutat de anul trecut din toamna pana in prezent cica 4 ore si pulsul ajunge la valori de 130-150 batai/minute dar tensiunea ramane la valori normale. Am incercat si flecainida si cordarone dar fara rezultat. In prezent, din pacate, frecventa episoadelor de fibrilatie a crescut, la 2-3 zile care dureaza tot atat (4 ore) si ritmul se converteste spontan, chiar simt in piept o baie brusca ca un click atunci cand are loc conversia la ritm sinusal.
    Ce imi recomandati? Vreau sa aman sau se evit ablatia, deci as prefera tratament medicamentos.

    Răspunde

Puneti o intrebare

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.