Troponina cardiacă I (cTnI) reprezintă un biomarker specific pentru leziunea miocardică. Odată cu introducerea testelor înalt sensibile (high-sensitivity troponin I – hs-cTnI), medicina cardiovasculară a câștigat un instrument mult mai precis pentru diagnosticul și stratificarea riscului la pacienții cu suspiciune de sindrom coronarian acut (SCA) și nu numai.
Ce este troponina cardiacă I?
Troponina cardiacă face parte din complexul troponinic al fibrelor musculare, având rol în reglarea contracției miocardice. Există trei subunități:
Troponina C – leagă calciul; Troponina T – se atașează de tropomiozină; Troponina I – inhibă interacțiunea actină-miozină.
Troponina I este specifică miocardului, fiind absentă din mușchiul scheletic. Creșterea nivelului plasmatic apare când celulele miocardice suferă necroză sau afectare structurală.
Testele înalt sensibile (hs-cTnI)
Metodele clasice detectau creșteri abia după 6–12 ore de la debutul durerii toracice. Testele de tip hs-cTnI pot:
măsura concentrații foarte mici (pg/mL), detecta creșteri chiar și la indivizi sănătoși, permite diagnosticul precoce al infarctului miocardic (în primele 1–3 ore).
Indicații clinice
Diagnosticul infarctului miocardic acut (IMA) Creștere semnificativă a hs-cTnI peste percentila 99 (cut-off specific laboratorului) asociată cu simptomatologie și modificări ECG/ecocardiografice confirmă diagnosticul. Algoritmii „0h/1h” și „0h/2h” permit excluderea sau confirmarea rapidă a IMA. Stratificarea riscului Pacienții cu valori crescute, dar stabile (fără dinamica caracteristică infarctului) au risc cardiovascular mai mare pe termen lung. hs-cTnI poate prezice mortalitatea și evenimentele adverse la pacienți cu insuficiență cardiacă, boală renală cronică, sepsis sau embolie pulmonară. Screening și prognostic În populația generală, valori ușor crescute pot identifica indivizi cu risc crescut de boală coronariană subclinică.
Factori care pot influența rezultatele
Creșteri de hs-cTnI pot apărea și în absența unui infarct, în condiții precum:
insuficiență cardiacă acută/decompensată, tahiaritmii sau bradiaritmii severe, miocardite, cardiomiopatii, pericardite, embolie pulmonară sau hipertensiune pulmonară, boli renale cronice, sepsis, accidente vasculare cerebrale, efort fizic intens.
De aceea, interpretarea se face în context clinic și electrocardiografic, nu izolat.
Avantaje față de troponinele convenționale
diagnostic mai rapid al infarctului, sensibilitate și valoare predictivă negativă mai mari, posibilitatea de a exclude rapid pacienții fără IMA, reducând internările inutile.
Limitări și provocări
sensibilitate foarte mare → risc de rezultate fals „alarmante” în condiții non-ischemice; diferențe între metode și kituri (nu toate testele sunt standardizate); necesitatea de a integra rezultatele cu clinica și imagistica.
Concluzii
Troponina I înalt sensibilă este în prezent standardul de aur pentru diagnosticul biochimic al infarctului miocardic acut. Utilizarea ei a redus timpul până la stabilirea diagnosticului, a crescut acuratețea și a permis stratificarea mai fină a riscului cardiovascular. Totuși, interpretarea trebuie făcută atent, ținând cont de contextul clinic și de posibilele cauze non-ischemice de creștere a valorilor.