Testul de efort cardiovascular: ce este, când se efectuează și ce înseamnă rezultatele

Introducere

Testul de efort cardiovascular – cunoscut și ca test de stres – este o investigație esențială în cardiologie, utilizată pentru evaluarea funcției inimii în timpul unui efort suprapus. Scopul său este de a detecta eventuale modificări electrice sau ischemice care pot să nu fie evidente pe o electrocardiogramă (ECG) din repaus.

Cum funcționează testul de efort

Pregătire inițială

Pacientul este îmbrăcat comod și poartă încălțăminte adecvată pentru efort.

Se realizează o măsurătoare a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace în repaus.

Se efectuează un ECG de repaus.

Se aplică pe torace între 6 și 12 electrozi conectați la aparatul ECG + sistemul de monitorizare.

Protocolul de efort

Se folosește, de regulă, o bicicletă ergometrică sau o bandă de alergare.

Intensitatea efortului crește progresiv, de obicei în trepte (de exemplu + 30 W la fiecare 3 minute).

La finalul fiecărei trepte se măsoară tensiunea, pulsul și se înregistrează ECG-ul.

Durata totală a testului variază între 15 și 30 de minute, în funcție de protocol și rezistența pacientului.

Când se întrerupe testul

Testul este oprit dacă apare oricare dintre următoarele situații:

• durere toracică sau angină
• dificultăți de respirație intensă
• palpitații, aritmii semnificative
• amețeli sau stare de slăbiciune
• modificări sugestive pe ECG
• incapacitatea de a continua efortul chiar dacă nu apar simptome evidente

Interpretarea rezultatelor

Interpretarea rezultatelor se bazează pe criterii:

• clinice (simptome)
• electrocardiografice (modificări ST, aritmii)
• hemodinamice (tensiune arterială, frecvență cardiacă)

În funcție de rezultat, medicul cardiolog poate recomanda investigații ulterioare (ex. coronarografie) sau ajustarea terapiei.

Pregătirea pacientului înainte de test

Este important ca pacientul să informeze medicul dacă:

• ia medicamente (inclusiv cele pentru disfuncție erectilă, sildenafil)
• are alergii, inclusiv la anestezice
• suferă de tulburări de coagulare sau urmează tratament anticoagulant
• are probleme articulare sau alte afecțiuni ce împiedică efortul fizic
• este însărcinată

Contraindicații și riscuri

Contraindicații majore

Testul de efort nu este indicat în următoarele situații:

boli cardiace severe sau decompensate

hipertensiune arterială severă necontrolată

anemie severă

infecții acute

afecțiuni pulmonare grave

prezența pe ECG de repaus a unor modificări care nu permit interpretarea validă a testului (de ex. bloc de ramură stânga)

incapacitate de efort (artroze grave, boală arterială periferică severă etc.)

Riscuri și complicații

Deși testul este în general sigur, ca la orice procedură medicală, pot exista complicații rare:

mortalitate estimată la ~0,5 la 10 000 teste

hipotensiune arterială

insuficiență cardiacă acută

aritmii grave, inclusiv tahiaritmii ventriculare

sindroame coronariene acute

În momentul apariției oricăreia dintre aceste situații, testul se oprește imediat și se aplică măsurile de urgență (defibrilare, suport hemodinamic, etc.).

Se recomandă să nu faci baie sau duș fierbinte timp de cel puțin 1 oră după test, pentru a evita scăderi bruște de tensiune.

Informații suplimentare și recomandări

Frecvența cardiacă țintă
În multe protocoale, testul urmărește atingerea unei frecvențe cardiace maxime teoretice, bazată pe vârstă (ex. 220 minus vârsta). Dacă pacientul atinge acest prag fără semne de ischemie, testul poate fi considerat «negativ» (adică nu indică ischemie semnificativă).

Test de efort cu imagistică adăugată
În unele cazuri, se poate combina testul de efort cu metode imagistice (ecocardiografie de stres, scintigrama miocardică). Aceste proceduri permit vizualizarea întregului miocard și detectarea zonelor cu ischemie.

Importanța testului
Testul de efort este util nu doar pentru diagnostic, ci și pentru prognostic (estimarea riscului cardiovascular) și evaluarea eficacității terapiei la pacienții cu boală coronariană confirmată.

Știați că…

Testul de efort a fost inițial dezvoltat și perfecționat în anii 1940 și 1950, în special pentru evaluarea pacienților cu angină pectorală.

În medicina modernă, testul de efort rămâne un instrument important, dar este adesea completat cu metode mai moderne (imagistică, teste de stres farmacologic) pentru unele categorii de pacienți.

Rata complicațiilor este extrem de mică — sub 0,01 % — în laboratoare bine organizate și supravegheate.

Întrebări frecvente

1. Este dureros testul de efort?

De obicei nu. Pacientul simte o solicitare fizică progresivă — transpirație, oboseală musculară, puls accelerat. Dacă apare durere în piept sau disconfort semnificativ, testul se întrerupe.

2. Cât de des se poate repeta testul?

Depinde de indicație. În monitorizarea pacienților cu boală coronariană, se poate repeta la 6–12 luni sau conform indicației cardiologului.

3. Sunt contraindicații legate de vârsta pacientului?

Nu există o limită strictă de vârstă, dar capacitatea de a efectua efort depinde de starea generală, comorbidități și aptitudinea fizică.

4. Ce trebuie să fac înainte de test (alimentatie, medicamente)?

Se recomandă să nu consumi alimente grele cu 2–3 ore înainte. Medicul poate ajusta temporar unele medicamente (cum ar fi beta-blocante) care afectează pulsul. Consultă întotdeauna cardiologul înainte.

5. Ce indică un test „pozitiv”?

Un test de efort pozitiv sugerează prezența ischemiei miocardice — adică zone ale inimii care nu primesc suficient oxigen la efort, ceea ce poate indica îngustări coronariene semnificative.

6. Dacă testul este „negativ”, înseamnă că nu am boală coronariană?

Nu neapărat. Un rezultat negativ reduce probabilitatea bolii coronariene semnificative, dar nu exclude complet prezența acesteia, mai ales în stadii incipiente sau la pacienți cu risc mare.

7. Pot face test de efort dacă am hipertensiune arterială?

Da, dacă hipertensiunea e sub control. Dacă tensiunea arterială este foarte ridicată sau instabilă, testul nu este recomandat până la stabilizarea acesteia.

Dr. Benteu Darius

Medic Primar Cardiolog