Tratamentul hipotensor la pacientele care alăptează
Hipertensiunea arterială în perioada postpartum este o problemă frecvent întâlnită, în special după sarcini complicate de hipertensiune gestațională sau preeclampsie. Controlul valorilor tensionale este esențial pentru siguranța mamei, dar tratamentul trebuie ales cu grijă pentru a fi compatibil cu alăptarea. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, alăptarea poate continua fără probleme în timp ce pacienta urmează terapie antihipertensivă.
De ce este important tratamentul hipertensiunii în alăptare?
Hipertensiunea netratată poate crește riscul de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, afectare renală și poate prelungi recuperarea după naștere. Multe paciente se tem că medicația ar putea afecta sugarul, însă studiile arată că majoritatea antihipertensivelor trec în laptele matern în cantități foarte mici, insuficiente pentru a produce efecte adverse.
Medicamente antihipertensive sigure în timpul alăptării
Labetalol
Este una dintre cele mai recomandate opțiuni. Trecerea în laptele matern este minimă, iar siguranța sugarului este foarte bine documentată. Reprezintă prima alegere în hipertensiunea postpartum.
Metoprolol
Un beta-blocant cu profil bun de siguranță. Este util mai ales la pacientele care au și tahicardie. Se regăsește în cantități foarte mici în lapte.
Nifedipină și Amlodipină
Sunt blocante ale canalelor de calciu folosite frecvent în tratamentul hipertensiunii postpartum. Oferă un control bun al tensiunii, cu administrare comodă și cu o excreție foarte redusă în lapte. Sunt bine tolerate și reprezintă soluții excelente pe termen scurt și lung.
Enalapril și Captopril
Sunt inhibitorii enzimei de conversie cel mai bine studiați la femeile care alăptează. Nivelul lor în lapte este foarte mic, iar riscul pentru sugar este considerat practic nesemnificativ. Sunt opțiuni de primă linie, mai ales la pacientele cu insuficiență cardiacă sau afectare renală.
Hidroclorotiazida în doze mici
Poate fi folosită atunci când este necesar un diuretic, însă dozele trebuie să fie moderate. Dozele mari pot reduce producția de lapte, motiv pentru care se folosesc doar scheme conservatoare.
Medicamente care trebuie evitate sau administrate cu prudență
Anumite medicamente nu sunt recomandate în alăptare. Atenololul, de exemplu, se concentrează în laptele matern și poate determina bradicardie sau hipotensiune la sugar. Clonidina poate reduce lactația și poate provoca sedare la copil. Diureticele în doze mari scad semnificativ producția de lapte, iar blocanții receptorilor de angiotensină (sartanii) nu sunt de primă alegere din cauza datelor limitate privind siguranța lor.
Cum se administrează corect tratamentul în perioada alăptării
Este recomandat ca medicația antihipertensivă să fie administrată imediat după alăptare, astfel încât concentrația în lapte să fie cât mai scăzută la următoarea masă a copilului. Deși riscurile sunt minime, este utilă monitorizarea sugarului pentru eventuale semne de somnolență neobișnuită, dificultăți în alimentație sau scădere în greutate.
Mama trebuie să își monitorizeze tensiunea arterială de 1–2 ori pe zi în primele săptămâni și să se prezinte la control medical regulat. În cazul în care hipertensiunea a apărut în contextul preeclampsiei, urmărirea medicală este esențială pentru depistarea eventualelor complicații tardive.
Întrebări frecvente
Pot să alăptez dacă am hipertensiune postpartum?
Da. În majoritatea cazurilor, alăptarea poate continua fără probleme, iar tratamentul este sigur.
Care sunt cele mai sigure antihipertensive în alăptare?
Labetalol, nifedipina și enalaprilul sunt printre cele mai recomandate opțiuni.
Este nevoie să întrerup alăptarea dacă iau tratament hipertensiv?
În mod obișnuit, nu. Doar câteva medicamente sunt contraindicate, iar acestea pot fi înlocuite cu alternative sigure.
Concluzie
Tratamentul hipertensiunii arteriale la pacientele care alăptează este nu doar posibil, ci și necesar pentru siguranța mamei. Majoritatea medicamentelor folosite în mod curent au un profil excelent de siguranță și permit continuarea alăptării fără riscuri semnificative pentru sugar. Alegerea corectă a tratamentului, monitorizarea adecvată și comunicarea deschisă între pacientă și medic asigură atât controlul optim al tensiunii, cât și menținerea lactației.
Medic Primar Cardiolog