Ce este hipertensiunea arterială secundară?
Hipertensiunea arterială secundară reprezintă creșterea tensiunii arteriale cauzată de o afecțiune identificabilă a unui organ sau sistem al organismului. Spre deosebire de hipertensiunea arterială primară (esențială), care nu are o cauză clară, forma secundară apare ca urmare a unei boli de fond.
Se estimează că aproximativ 5–10% dintre pacienții hipertensivi au o cauză secundară care poate fi tratată sau chiar corectată complet.
Cauzele hipertensiunii arteriale secundare
Cele mai frecvente cauze includ:
1. Afecțiuni renale
Boala renală cronică
Stenoza de arteră renală (îngustarea arterelor renale)
Glomerulonefrite sau pielonefrite cronice
2. Cauze endocrine
Hiperaldosteronism primar (sindrom Conn) – secreție excesivă de aldosteron
Feocromocitom – tumoră suprarenaliană care produce adrenalină și noradrenalină
Sindrom Cushing – exces de cortizol
Hipertiroidism sau hipotiroidism
Acromegalie (exces de hormon de creștere)
3. Cauze vasculare
Coarctația de aortă (îngustarea congenitală a aortei)
Vasculite sistemice rare
4. Cauze medicamentoase
Contraceptive orale
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Corticosteroizi
Simpatomimetice (decongestionante nazale)
Ciclosporină, tacrolimus
5. Alte cauze
Apnee obstructivă în somn
Consumul excesiv de alcool
Consumul de droguri stimulante (amfetamine, cocaină)
Simptomele hipertensiunii arteriale secundare
Simptomele pot fi similare cu cele ale hipertensiunii primare, însă pot apărea semne sugestive pentru o cauză de fond, cum ar fi:
Tensiune arterială foarte mare, dificil de controlat
Creștere bruscă a tensiunii la o persoană anterior normotensivă
Hipertensiune instalată înainte de vârsta de 30 ani sau după 55 ani
Episoade de cefalee intensă, palpitații, transpirații (în feocromocitom)
Slăbiciune musculară și crampe (în hiperaldosteronism)
Oboseală, creștere în greutate, edeme (în sindrom Cushing)
Diferență mare de tensiune între brațe și picioare (în coarctația de aortă)
Investigații necesare pentru diagnostic
Identificarea cauzei hipertensiunii secundare este esențială, deoarece tratamentul bolii de bază poate normaliza tensiunea. Investigațiile se stabilesc individual, dar includ adesea:
1. Analize de laborator
Uree, creatinină, acid uric
Electroliți (sodiu, potasiu)
Cortizol plasmatic, aldosteron, renină
Catecolamine urinare și metanefrine plasmatice
TSH, FT4 (funcție tiroidiană)
2. Investigații imagistice
Ecografie renală și Doppler de artere renale
CT sau RMN abdominal (glande suprarenale, rinichi)
Angio-CT aortică (pentru coarctație)
Polisomnografie (pentru apnee de somn)
3. Monitorizare tensională
Holter TA 24h – pentru evaluarea variațiilor tensionale
Măsurători corecte acasă, în condiții standardizate
Cum se diferențiază hipertensiunea secundară de cea primară
Hipertensiunea secundară se manifestă adesea prin: debut brusc, valori tensionale foarte mari și dificultate în controlul tensiunii, chiar și cu tratamente combinate. Apare de obicei la vârste mai tinere (sub 30 ani) sau la persoane fără antecedente familiale, și este însoțită de simptome care sugerează o cauză organică (renală, endocrină, vasculară).
Tratamentul hipertensiunii arteriale secundare
Tratamentul vizează cauza subiacentă, nu doar controlul tensiunii arteriale. În funcție de mecanismul de bază, pot fi necesare:
Intervenții chirurgicale – pentru stenoza de arteră renală, feocromocitom, coarctație de aortă
Terapie specifică – antialdosteronice, tratament endocrinologic, CPAP pentru apnee de somn
Medicație antihipertensivă – individualizată (de regulă, combinații din mai multe clase)
Corectarea factorilor de risc – reducerea consumului de sare, alcool, renunțarea la fumat, controlul greutății
Prognostic și prevenție
Dacă este diagnosticată la timp, hipertensiunea secundară poate fi vindecată sau controlată eficient. În absența tratamentului, duce la aceleași complicații ca hipertensiunea primară: infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență renală sau afectare oculară.
Prevenția constă în:
• controale medicale periodice, mai ales la tineri cu TA crescută brusc
• evitarea automedicației cu AINS sau suplimente hormonale
• monitorizarea regulată a tensiunii arteriale acasă
Întrebări frecvente
1. Poate fi vindecată hipertensiunea secundară?
Da, dacă se tratează cauza de bază (de exemplu, o tumoră suprarenaliană sau o stenoză de arteră renală).
2. De ce nu scade tensiunea în ciuda tratamentului?
Poate exista o cauză secundară nediagnosticată, o combinație medicamentoasă ineficientă sau aderență scăzută la tratament.
3. Este nevoie de analize hormonale?
Da, în unele cazuri, pentru a depista tulburări endocrine (aldosteron, cortizol, catecolamine) ce pot fi responsabile de hipertensiune.
Concluzie
Hipertensiunea arterială secundară este o formă tratăbilă și uneori reversibilă de tensiune crescută, dar necesită investigații detaliate și colaborare între cardiolog, nefrolog și endocrinolog. Diagnosticarea precoce poate face diferența între o boală controlată și una cu evoluție gravă.