Inhibitorii PCSK9 reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri din ultimii ani în tratamentul dislipidemiilor. Acești agenți biologici oferă o reducere semnificativă a colesterolului LDL („colesterolul rău”) și au demonstrat beneficii clare în reducerea evenimentelor cardiovasculare majore, mai ales la pacienții cu risc înalt.
🧬 Ce este PCSK9 și cum acționează inhibitorii săi?
PCSK9 (Proprotein Convertase Subtilisin/Kexin type 9) este o enzimă produsă în ficat, care se leagă de receptorii LDL de pe suprafața hepatocitelor.
Atunci când PCSK9 se atașează de receptorul LDL, acesta este distrus în loc să fie reciclat. Astfel, scade numărul de receptori disponibili pentru a capta LDL-colesterolul din sânge.
Inhibitorii PCSK9 (alirocumab, evolocumab, inclisiran) blochează această interacțiune, permițând reciclarea receptorilor LDL și eliminarea mai eficientă a colesterolului din circulație. Rezultatul este o scădere dramatică a valorilor LDL, adesea cu peste 50–60%.
💊 Principalii reprezentanți
Alirocumab – anticorp monoclonal administrat subcutanat, la 2 sau 4 săptămâni.
Evolocumab – anticorp monoclonal administrat subcutanat, la 2 săptămâni sau lunar.
Inclisiran – nou agent bazat pe ARN interferent mic (siRNA), care inhibă sinteza hepatică a PCSK9; se administrează la 0, 3 luni și apoi la fiecare 6 luni.
⚕️ Indicații principale
Hipercolesterolemie familială (heterozigotă sau homozigotă);
Pacienți cu boală cardiovasculară aterosclerotică (infarct, angină stabilă, AVC ischemic, boală arterială periferică) la care valorile LDL rămân crescute în ciuda tratamentului cu statine ± ezetimibe;
Intoleranță la statine, atunci când alte terapii nu sunt eficiente sau bine tolerate.
Ghidurile ESC/EAS 2023 recomandă inhibitorii PCSK9 ca a treia linie terapeutică, după statine și ezetimibe, atunci când nu se ating țintele de LDL (<55 mg/dL la pacienții cu risc foarte înalt).
📉 Eficiență clinică demonstrată
Rezultatele marilor studii clinice au confirmat eficiența și siguranța acestor medicamente:
FOURIER (evolocumab) – reducere cu 59% a LDL-colesterolului și scădere semnificativă a evenimentelor cardiovasculare majore.
ODYSSEY OUTCOMES (alirocumab) – reducere semnificativă a mortalității totale și a riscului de infarct miocardic la pacienții post-sindrom coronarian acut.
ORION-9, -10 și -11 (inclisiran) – reducere stabilă și susținută a LDL cu 50% pe termen lung, cu doar două injecții pe an.
💉 Mod de administrare
Toți inhibitorii PCSK9 se administrează prin injecție subcutanată, de obicei în coapsă, abdomen sau braț.
Pacienții pot fi instruiți să își facă singuri injecțiile acasă, folosind stilouri preumplute ușor de utilizat.
Alirocumab: 75–150 mg la fiecare 2 săptămâni; Evolocumab: 140 mg la 2 săptămâni sau 420 mg lunar; Inclisiran: 284 mg inițial, apoi la 3 luni și ulterior la fiecare 6 luni.
⚠️ Reacții adverse posibile
Inhibitorii PCSK9 sunt, în general, foarte bine tolerați. Cele mai frecvente efecte secundare includ:
reacții locale la locul injecției (roșeață, durere ușoară);
simptome de tip gripal;
dureri musculare ușoare (rare);
creșteri minore ale transaminazelor.
Nu s-au observat efecte adverse majore hepatice sau musculare, ceea ce îi face o opțiune sigură inclusiv la pacienții care nu tolerează statinele.
💶 Cost și disponibilitate
Deoarece sunt medicamente biologice moderne, costul tratamentului cu inhibitori PCSK9 este ridicat. În România, aceste terapii pot fi prescrise prin programele naționale CNAS pentru pacienții cu hipercolesterolemie familială sau boală aterosclerotică confirmată, care nu ating țintele LDL sub tratamentul standard.
❤️ Concluzie
Inhibitorii PCSK9 reprezintă o revoluție în tratamentul dislipidemiilor. Ei oferă:
scăderi spectaculoase ale colesterolului LDL (până la -65%);
protecție cardiovasculară suplimentară peste efectul statinelor;
o alternativă sigură pentru pacienții intoleranți la terapiile clasice.
Prin combinația cu statine și ezetimibe, inhibitorii PCSK9 permit atingerea țintelor stricte de LDL recomandate în prevenția bolilor cardiovasculare majore, contribuind semnificativ la creșterea speranței de viață la pacienții cu risc înalt