Miocardita reprezinta inflamatia muschiului cardiac. Este o boala a miocardului in care muschiul cardiac este structural si functional anormal in absenta bolii arteriale coronariene, a hipertensiunii arteriale, a valvulopatiei, a bolii congenitale cardiace.
Diagnosticul de miocardita este cel mai frecvent un diagnostic de excludere. Datorita riscurilor, biopsia de la nivelul endomiocardului se practica foarte rar. Incidenta acestei afectiuni pare ca este in crestere, lucru posibil si din cauza tehnicilor moderne moleculare de diagnostic.
Exista dificultati de depistare a miocarditei, deoarece exista cazuri fara simptome si cazuri care debuteaza direct prin moarte subita. Cel mai frecvent sunt afectati tinerii, varsta medie de aparitie a bolii fiind 40 de ani. Miocardita este usor mai preponderenta in randul barbatilor.
Cauzele miocarditei
In peste jumatate din cazuri cauza inflamatiei nu este decelata. Inflamatia poate apare intr-un context de infectie sau nu.
Cauzele de tip infectios
- Virusurile, cum ar fi enterovirusurile (Coxsackie B si Echovirusul) cu un real tropism pentru muschiul cardiac. Alte virusuri care pot fi responsabile: adenovirusuri, parvovirusuri, citomegalovirus, HIV. Infectiile cu bacterii duc mai rar la aparitia miocarditei: Chlamydia pneumoniae, Corynebacterium diphtheriae, Neisseria meningitis, Salmonella typhi, Vibrio Cholerae, Mycoplasma pneumoniae, Mycobacterium spp, Streptococcus spp. In etiologie pot fi implicati si fungi: aspergillus, candida albicans, histoplasma, coccidiodes, cryptococcus, paraziti: Trypanosoma cruzi, Toxoplasma gondii, Schistosoma, spirochete: Borrelia burgdorferi, Leptospira. Trypanosoma cruzi determina miocardita ce apare in cadrul bolii Chagas. Borrelia burgdorferi determina cardita din boala Lyme.
Cauzele neinfectioase
- reactii la medicamente precum antibiotice (penicilina, cefalosporine, sulfamide), anticonvulsivante, antidepresive triciclice, vaccinuri, transplantul cardiac. In fibroza endomiocardica Loffler apare miocardita eozinofilica;
- unele medicamente pot avea efecte toxice directe: amfetamine, catecolamine, chimioterapice (antracicline, fluorouracil), interferon alfa, droguri (cocaina), alcoolul;
- lezari determinate de radioterapie sau hipotermie;
- boli de colagen, boli de sistem (lupus, sarcoidoza, celiachie, vasculite).
Semne si simptome in miocardita
Precum am amintit mai sus, pacientul cu miocardita poate sa nu prezinte niciun simptom sau sa prezinte simptome nespecifice prezentei unei miocardite. Prodromul sugereaza o infectie de tip viral cu aparitia de febra, transpiratii, dureri musculare, simptome digestive minore. Bolnavul se poate prezenta la medic acuzand oboseala, dispnee (respiratie dificila, sete de aer), palpitatii, dureri toracice. Aceste dureri toracice pot fi confundate cu un infarct miocardic acut. Durerea poate fi datorata unui spasm la nivelul coronarelor sau pericarditei ce poate fi asociata miocarditei. Boala determina insuficienta cardiaca debutand intr-un mod acut sau mai lent, insidios, in majoritatea cazurilor la persoane fara antecedente cardiace. Aritmiile si tulburarile de conducere determina subiectiv aparitia palpitatiilor.
Investigatii
Markeri ai inflamatiei de la nivelul miocardului:
- creste numarul de leucocite, limfocite, eozinofilele crescute sugereaza o miocardita eozinofilica;
- cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), proteina C reactiva pozitiva, factorul de necroza tumorala alfa, interleukinele;
- leziunea miocardului: CK si CK-MB sunt crescute, Troponinele I si T crescute;
- prezenta virusului: anticorpi serici virali, anticorpi anticardiaci. Aceste dozari se practica rar.
Electrocardiograma (ECG) – tahicardie sinusala, modificari similare celor din cadrul infarctului miocardic acut, unde T negative, modificari similare pericarditei, tulburari de ritm si de conducere. Daca sunt prezente unde Q si bloc de ramura stanga prognosticul este nefavorabil.
Radiografia toracica – cordul poate fi de dimensiuni normale sau crescute.
Ecografia cardiaca – cu ajutorul ei se exclud alte cauze ce determina insuficienta cardiaca. Nu exista trasaturi ecografice specifice miocarditei. Poate sa apara totusi o reducere a contractilitatii, o crestere a volumului si a formei ventriculului stang. Se poate decela daca prezenta unui tromb in ventriculul stang, unui anevrism sau a pericarditei.
Rezonanta magnetica nucleara se poate folosi ca test diagnostic consecutiv suspiciunii de miocardita si totodata poate fi utilizata pentru localizarea zonei pentru biopsie de endomiocard.
Coronarografia se realizeaza in scopul excluderii bolii coronariene si in cazurile care se prezinta ca un infarct miocardic cu modificari specifice pe ECG si cresteri enzimatice.
Biopsia endomiocardica este standardul de aur pentru diagnostic, dar nu este indicata la toti pacientii, deoarece sensibilitatea este scazuta.
Prognostic
Pacientii cu interesare a miocardului usoara vor evolua favorabil, cei cu disfunctie avansata avand o evolutie diferita: o treime vor ramane cu disfunctie cardiaca, 25% vor avea nevoie de transplant sau vor deceda, restul vor recupera complet. Pot recupera complet chiar si cei care au avut nevoie de suport mecanic.
Tratament miocardita
Nu exista momentan un tratament specific dovedit al miocarditei. Tratamentul va fi unul in principal suportiv.
Pacientii vor fi urmariti in spital, vor sta in repaus si vor evita cu desavarsire eforturile semnficative.
Tratamentul insuficientei cardiace se face prin administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie (sau antagonisti ai receptorilor de angiotensina), betablocante, diuretice si eventual vasodilatatoare. Digitala se administreaza cu prudenta, deoarece poate favoriza aparitia aritmiilor. Daca exista anevrisme, tromboze, fibrilatie atriala, episoade embolice va fi administrat tratament anticoagulant. Aritmiile vor fi tratate in functie de caz, putandu-se implanta temporar si un pacemaker la cei cu bradicardie asimptomatica sau bloc atrioventricular total.\
Antiinflamatoarele nesteroidiene se evita in faza acuta deoarece pot exacerba inflamatia si sa creasca mortalitatea.
Terapii controversate: terapia imunomodulatoare (imunosupresia, imunoabsorbtia, imunizarea pasiva), terapia antivirala (ribavirina, interferon), vaccinarea antivirala.