Pericardita este o inflamare a pericadului, foita seroasa care inveleste inima ca un sac protector. Pericardita poate fi uscata (fara acumulare de lichid) sau cu acumulare de lichid, revarsat pericardic.
Cauze pericardita:
Cele mai frecvente cauze de pericardita sunt infectii virale care determina aparitia unor pericardite benigne, rareori cu acumulare crescuta de lichid si responsive la tratamentul cu antiinflamatoare. In acest caz sunt incriminate infectiile cu virusuri precum adenovirusurile, coxackie, echovirusuri. Pericarditele virale sunt precedate sau insotite de episoade febrile, infectii in sfera ORL.
O situatie particulara o reprezinta pericardita postinfarct. Consecutiv unui infarct miocardic pot sa apara pericardite minore, la cateva zile cu rezolutie rapida sau poate sa apar pericardita Dressler, in a 3-a saptamana postinfarct si se poate insoti si de dureri articulare.
Inflamarea pericardului cu sau fara acumulare de lichid in sacul pericardic poate surveni si cadrul unor patologii neoplazice. In acest caz pericardita evolueaza lent si este adesea diagnosticata in stadiul de tamponada cardiaca. Tamponada cardiaca este o complicatie a pericarditei in care lichidul acumulat afecteaza umplerea inimii si poate determina aparitia starii de soc.
In tuberculoza poate sa apara o pericardita care se dezvolta insidios si se poate croniciza ca si o pericardita uscata constrictiva, care si ea jeneaza destinderea si umplerea eficienta a cordului.
Pericardita se mai poate intalni si postradioterapie, in urma interventiilor chirurgicale pe inima, in cadrul unei pancreatite acute sau unui mixedem (hipotiroidism decompensat, in stadiul avansat), disectie de aorta in sacul pericardic cu hemopericard.
Simptome pericardita
Principalul simptom in pericardita este durerea precordiala (in aria topografica corespunzatoare inimii). Durerea are caracter de arsura sau constrictie, este ameliorata in pozitie sezanda sau chiar aplecata, in cazul unei redistributii a lichidului din sacul pericardic. Durerea din pericardita se intensifica in pozitia culcat si e ritmata de respiratie. Poate de asemenea sa fie insotita de tuse. Spre deosebire de durerea din angina pectorala, durerea nu raspunde (cedeaza) la administrarea de nitroglicerina.
Durerea din pericardita poate sa fie insotita de febra, astenie, dureri de articulatii sau dureri de muschi.
Diagnostic
In vederea stabilirii diagnosticului de pericardita, se recomanda consultul unui medic cardiolog, care poate decela la auscultatie frecatura pericardica (daca cantitate de lichid nu e mare) si efectueaza investigatii care pot decela semne specifice de pericardita: ECK, radiografie toracica, ecografie transtoracica cu vizualizare lamei de lichid si aprecierea cineticii iniimii, hemograma cu aspecte sugestive in cazul unei infectii, enzime cardiace pentru diferentierea de ischemia acuta miocardica.
Tratament
Tratamentul in pericardita se instituie sub recomandarea si supravegherea medicului specialist. Se recomanda repaus si se poate solicita concediu medical 2 saptamani. In general tratamentul pericarditei se bazeaza pe antiinflamatoare nesterodiene (ibuprofen, aspirina) cu atentie la protectia gastrica si obligatoriu intreruperea anticoagulantelor la cei cu anticoagulare cronica. In formele cu acumulare masiva de lichid, tamponada cardiaca cu risc de colaps cardio-vascular sau soc constituit, stabilizare se face pe sectia de urgente sau ATI cu punctie pericardica, drenaj pericardic.