Recunoașterea Aritmiilor pe ECG
5.1. Aritmii Supraventriculare
Aritmiile supraventriculare își au originea deasupra ventriculilor, în atrii sau nodul atrioventricular (AV). Acestea sunt frecvent întâlnite în practică și au diverse prezentări clinice.
5.1.1. Tahicardia Supraventriculară Paroxistică (TPSV)
Definiție: TPSV este o aritmie caracterizată prin episoade de ritm cardiac rapid și regulat, apărând brusc și dispărând la fel de brusc.
ECG: ritm regulat, frecvență între 150-250 bătăi pe minut. Undele P pot fi ascunse în complexul QRS sau vizibile imediat înainte sau după acesta.
Cauze: TPSV poate fi cauzată de reintrari la nivelul nodului AV sau de căi accesorii.
Semnificație clinică: simptomele includ palpitații, amețeli și, uneori, dispnee. În unele cazuri, TPSV poate fi o afecțiune benignă, dar poate necesita tratament pentru controlul simptomelor.
5.1.2. Fibrilația Atrială
Definiție: fibrilația atrială (FA) este o aritmie neregulată, caracterizată prin activitate electrică haotică în atrii, care nu permite o contracție atrială efectivă.
ECG: undele P sunt înlocuite de unde „f” neregulate, iar intervalele R-R sunt neregulate.
Cauze: hipertensiunea, bolile valvulare și bolile cardiace ischemice sunt cauze frecvente.
Semnificație clinică: FA crește riscul de tromboembolism și necesita tratament pentru controlul frecvenței și anticoagulare.
5.1.3. Flutterul Atrial
Definiție: caracterizat printr-un ritm atrial rapid, organizat și regulat, cu frecvențe de 250-350 bătăi pe minut.
ECG: unde F cu aspect de „dinți de fierăstrău” în derivațiile II, III și aVF, cu un raport constant de conducere AV (ex. 2:1, 3:1).
Cauze: este frecvent asociat cu bolile pulmonare cronice, insuficiența cardiacă și hipertensiunea.
Semnificație clinică: simptomele sunt similare cu cele ale fibrilației atriale, iar flutterul atrial necesita tratament pentru controlul ritmului sau conversia la ritm sinusal.
5.2. Aritmii Ventriculare
Aritmiile ventriculare sunt anomalii ale ritmului cu origine în ventriculi. Acestea sunt de obicei mai grave și pot pune viața în pericol, necesitând intervenție rapidă.
5.2.1. Tahicardia Ventriculară (TV)
Definiție: tahicardia ventriculară este o aritmie rapidă, regulată, care provine din ventriculi și are o frecvență de 100-250 bătăi pe minut.
ECG: complex QRS lărgit (>120 ms), ritm regulat. În formele monomorfe, complexele QRS au aceeași formă, iar în formele polimorfe, QRS-urile variază în formă și amplitudine.
Cauze: ischemia miocardică acută, cardiomiopatiile și dezechilibrele electrolitice sunt cauze comune.
Semnificație clinică: TV poate fi o afecțiune periculoasă, cu risc de transformare în fibrilație ventriculară (FV) și de moarte subită, necesitând intervenție de urgență.
5.2.2. Fibrilația Ventriculară (FV)
Definiție: FV este o aritmie haotică, cu activitate electrică dezorganizată în ventriculi, care împiedică o contracție eficientă.
ECG: traseu complet neregulat, fără unde P, complexe QRS sau unde T identificate.
Cauze: cel mai frecvent, FV apare în contextul unui infarct miocardic acut sau al unor boli cardiace severe.
Semnificație clinică: FV este o urgență medicală care necesită resuscitare cardio-pulmonară și defibrilare imediată.
5.2.3. Extrasistolele Ventriculare
Definiție: contracții ventriculare premature care apar înaintea următorului impuls normal.
ECG: complex QRS lărgit și anormal, fără unda P, urmat de o pauză compensatorie.
Cauze: stresul, cafeina, dezechilibrele electrolitice sau afecțiunile cardiace subiacente.
Semnificație clinică: extrasistolele ventriculare izolate sunt, de obicei, benigne, dar frecvența lor crescută poate indica un risc crescut de aritmii ventriculare mai grave.
5.3. Strategii de Diferențiere între Aritmii
Pentru a diferenția aritmiile pe ECG, este important să urmezi câțiva pași:
Evaluarea regularității ritmului: ritm regulat sau neregulat.
Identificarea undelor P: prezența, forma și relația acestora cu complexul QRS.
Durata complexului QRS: dacă este îngust (<120 ms) sau larg (>120 ms), pentru a diferenția între aritmii supraventriculare și ventriculare.
Frecvența cardiacă: frecvențele mai mari sugerează tahicardii, iar cele mai scăzute indică bradicardii.
Aspectul specific al undelor și complexelor: cum ar fi undele „dinți de fierăstrău” în flutterul atrial, complexe QRS lărgite în tahicardia ventriculară, etc.
Aceste metode sunt esențiale pentru un diagnostic diferențial corect și pentru a ghida strategia terapeutică potrivită.
Mergi la: Cuprins – Curs 1 – Curs 2 – Curs 3 – Curs 4 – Curs 5 – Curs 6 – Curs 7 – Curs 8