7 – Curs ECG – Tulburările Electrolitice și de Conducție pe ECG
Electroliții joacă un rol crucial în funcționarea normală a inimii. Modificările nivelurilor serice de potasiu, calciu și alte substanțe pot genera anomalii caracteristice pe ECG. De asemenea, anumite medicamente cardiotrope pot produce efecte specifice.
7.1. Hiperkaliemia și Hipokaliemia: Caracteristici ECG
7.1.1. Hiperkaliemia
Hiperkaliemia este o creștere a nivelului de potasiu seric (>5,5 mmol/L). Aceasta poate avea manifestări ECG variabile în funcție de severitate:
ECG inițial:
Unde T ascuțite, simetrice, cu amplitudine crescută (unde „hiperacute”).
Interval PR prelungit.
ECG în hiperkaliemie severă:
Lărgirea complexului QRS (posibil „fuzionat” cu unda T).
Dispariția undelor P.
Aspect de undă sinusoidală în cazuri grave, precedând fibrilația ventriculară sau asistolia.
Importanță clinică: hiperkaliemia severă este o urgență medicală care necesită tratament prompt (insulină, glucoză, calciu).
7.1.2. Hipokaliemia
Hipokaliemia reprezintă scăderea nivelului seric de potasiu (<3,5 mmol/L) și are efecte semnificative asupra ECG:
ECG:
Alungirea undei U (vizibilă după unda T, cel mai bine în derivațiile precordiale).
Unde T aplatizate sau inversate.
Interval QT prelungit (cauzat de prelungirea segmentului ST).
Complicații: riscul de aritmii, inclusiv torsada vârfurilor (torsades de pointes).
Importanță clinică: hipokaliemia necesită corecție graduală pentru a evita aritmiile.
7.2. Hipocalcemia și Hipercalcemia
7.2.1. Hipocalcemia
Hipocalcemia (<2,2 mmol/L calciu seric) afectează repolarizarea ventriculară:
ECG:
Prelungirea intervalului QT, cauzată de alungirea segmentului ST.
Importanță clinică: riscul de aritmii ventriculare și convulsii necesită tratament prompt.
7.2.2. Hipercalcemia
Hipercalcemia (>2,6 mmol/L calciu seric) accelerează repolarizarea:
ECG:
Scăderea intervalului QT prin scurtarea segmentului ST.
În cazuri severe, unda T poate deveni aplatizată.
Importanță clinică: hipercalcemia severă poate duce la stop cardiac, necesitând tratament de urgență.
7.3. Modificările Cauzate de Toxicitatea Medicamentelor
7.3.1. Toxicitatea cu Digoxină
Digoxina, utilizată pentru tratamentul insuficienței cardiace și al anumitor aritmii, poate induce modificări caracteristice pe ECG:
Modificări terapeutice normale (efect „digitalis”):
Depresie scobită a segmentului ST (aspect „de mustață”).
Unde T aplatizate sau inversate, fără semnificație clinică gravă.
Toxicitate cu digoxină:
Tahicardie atrială cu bloc AV.
Extrasistole ventriculare.
Bradicardie sinusală sau blocuri de conducere.
Importanță clinică: toxicitatea cu digoxină necesită oprirea tratamentului și, în cazuri grave, administrarea de anticorpi specifici anti-digoxină.
7.3.2. Alte Medicamente
Blocanții de canale de sodiu (ex.: antiaritmice clasa I):
Lărgirea complexului QRS.
Creșterea riscului de aritmii ventriculare.
Blocanții de canale de potasiu (ex.: amiodarona):
Prelungirea intervalului QT.
Posibil risc de torsada vârfurilor.
Mergi la: Cuprins – Curs 1 – Curs 2 – Curs 3 – Curs 4 – Curs 5 – Curs 6 – Curs 7 – Curs 8
Medic Primar Cardiolog