Aspirina (acid acetilsalicilic) este un medicament utilizat pe scară largă în bolile cardiovasculare datorită proprietăților sale antiplachetare (antiagregante). Aceasta reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge și joacă un rol esențial în prevenirea evenimentelor cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral ischemic.
Indicații
1. Prevenție secundară în bolile cardiovasculare:
• Prevenirea infarctului miocardic la pacienții cu boală coronariană cunoscută.
• Prevenirea accidentului vascular cerebral la pacienții cu istoric de accidente ischemice tranzitorii (AIT) sau accident vascular cerebral ischemic.
• La pacienții care au suferit un infarct miocardic sau o intervenție de angioplastie cu stent, aspirina este administrată pentru prevenirea ocluziilor ulterioare.
2. Prevenția primară (cu prudență):
• La anumite persoane cu risc cardiovascular ridicat, cum ar fi pacienții diabetici sau cei cu multiple factori de risc (hipertensiune, hipercolesterolemie), se poate lua în considerare administrarea de aspirină. Totuși, prevenția primară trebuie atent evaluată din cauza riscului de sângerare asociat.
Doza
• Doza uzuală în prevenția secundară: 75-100 mg pe zi (doză mică de aspirină, de obicei 81 mg în SUA și 75 mg în Europa).
• În infarctul miocardic acut: Se recomandă o doză de 300 mg de aspirină imediat, administrată pe cale orală (de obicei mestecată pentru a accelera absorbția).
Mecanism de acțiune
Aspirina acționează prin inhibarea ireversibilă a enzimei ciclooxigenază-1 (COX-1) în trombocite. Această enzimă este implicată în sinteza tromboxanului A2, o substanță care stimulează agregarea plachetară (formarea cheagurilor de sânge). Prin inhibarea COX-1, aspirina reduce formarea tromboxanului, ceea ce scade capacitatea trombocitelor de a forma cheaguri de sânge.
Acest efect antiplachetar durează pentru întreaga viață a trombocitelor (aproximativ 7-10 zile), ceea ce explică eficiența aspirinei în prevenția evenimentelor cardiovasculare.
Efecte adverse
1. Sângerare:
• Cel mai grav efect advers al aspirinei este riscul crescut de sângerare, în special la nivelul tractului gastrointestinal (ulcere gastrice sau duodenale).
• Aspirina poate, de asemenea, crește riscul de hemoragie cerebrală, ceea ce poate fi periculos, mai ales la pacienții vârstnici sau cei cu hipertensiune necontrolată.
2. Tulburări gastrointestinale:
• Dispepsie, dureri gastrice sau indigestie.
• Ulcere gastro-duodenale: Aspirina poate eroda mucoasa gastrică, ducând la formarea de ulcere sau la hemoragii digestive.
3. Alergii:
• Reacții alergice: Urticarie, edem angioneurotic și, în cazuri severe, șoc anafilactic. Pacienții cu antecedente de alergie la aspirină sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) trebuie să evite aspirina.
• Astm indus de aspirină: La unele persoane, aspirina poate provoca un atac de astm bronșic, cunoscut sub numele de „triada aspirinei” (astm, polipi nazali, intoleranță la aspirină).
4. Sindromul Reye: La copii și adolescenți, aspirina nu trebuie administrată în caz de infecții virale (varicelă, gripă) din cauza riscului de a dezvolta sindromul Reye, o afecțiune rară, dar gravă, care afectează ficatul și creierul.
5. Alte efecte adverse:
• Tinitus (zgomote în urechi) și afectarea auzului, mai ales la doze mari de aspirină.
• Insuficiență renală (rar), în special la pacienții cu afectare renală preexistentă.
Atenționări și precauții
1. Sângerare: Aspirina crește riscul de sângerare, astfel că este important să fie evitată în cazul pacienților cu tulburări de coagulare, cu ulcer peptic activ sau la cei care urmează tratamente cu anticoagulante (warfarină, heparină).
2. Pacienții cu ulcer gastric sau istoric de sângerări gastrointestinale: Acești pacienți trebuie să evite aspirina sau să o ia în combinație cu un inhibitor de pompă de protoni (IPP), cum ar fi omeprazolul, pentru a reduce riscul de sângerare.
3. Interacțiuni medicamentoase:
• Aspirina poate interacționa cu alte medicamente antiplachetare (clopidogrel) sau anticoagulante, crescând riscul de sângerare.
• Utilizarea concomitentă a aspirinei cu alte AINS (ibuprofen, naproxen) poate reduce efectul său cardioprotector și crește riscul de sângerare.
4. Hipertensiune arterială necontrolată: Aspirina trebuie administrată cu precauție la pacienții cu hipertensiune arterială severă sau necontrolată, din cauza riscului crescut de hemoragie intracraniană.
5. Sarcina și alăptarea: Aspirina în doze mici poate fi utilizată uneori în sarcină (de exemplu, pentru prevenirea preeclampsiei), dar trebuie evitată în trimestrul al treilea din cauza riscului de închidere prematură a ductului arterial la făt. Aspirina trebuie utilizată cu prudență și în timpul alăptării.
Concluzie
Aspirina este un medicament extrem de important în prevenția secundară a bolilor cardiovasculare, având un rol esențial în prevenirea infarctului miocardic și a accidentelor vasculare cerebrale. Cu toate acestea, utilizarea sa necesită prudență din cauza riscului de sângerare și a altor efecte adverse. La pacienții cu risc cardiovascular crescut, beneficiile administrării de aspirină trebuie atent echilibrate cu riscurile asociate, iar tratamentul trebuie monitorizat de un medic.