Diureticele sunt printre cele mai frecvent prescrise medicamente în cardiologie. Mulți pacienți le cunosc sub denumirea populară de „pastile pentru eliminarea apei”, însă rolul lor este mult mai complex și important. Folosite corect, diureticele pot salva vieți. Folosite greșit, pot duce la complicații serioase. Acest articol explică, pe înțelesul tuturor, ce sunt diureticele, când sunt…
Antiaritmicele reprezintă o clasă de medicamente esențială în practica cardiologică, utilizată pentru prevenirea și tratamentul tulburărilor de ritm cardiac. Deși aparent logice prin mecanismul lor de acțiune, aceste medicamente sunt printre cele mai complexe și riscante din punct de vedere terapeutic, având un potențial semnificativ de efecte adverse și proaritmie. Acest ghid oferă o privire…
Utilizarea medicamentelor antiaritmice devine semnificativ mai complexă în anumite contexte clinice speciale, unde substratul cardiac, modificările fiziologice sau particularitățile genetice influențează atât eficacitatea, cât și siguranța tratamentului. Insuficiența cardiacă, sarcina și canalopatiile congenitale reprezintă situații în care riscul de proaritmie și reacții adverse este crescut, iar opțiunile terapeutice sunt limitate.În aceste contexte, cunoașterea mecanismelor electrofiziologice…
Proaritmia reprezintă apariția sau agravarea unei aritmii ca urmare a administrării unui medicament antiaritmic sau a altor medicamente cu efect asupra proprietăților electrice ale miocardului. Deși antiaritmicele sunt utilizate pentru prevenirea sau controlul aritmiilor, ele pot deveni, în anumite contexte, declanșatori ai unor tulburări de ritm mai severe decât aritmia inițială. Recunoașterea precoce a proaritmiei…
Aritmiile ventriculare reprezintă unele dintre cele mai grave tulburări de ritm cardiac, fiind asociate cu risc crescut de instabilitate hemodinamică și moarte subită. Spre deosebire de aritmiile supraventriculare, managementul aritmiilor ventriculare necesită o evaluare atentă a substratului cardiac, deoarece tratamentul farmacologic poate avea atât efect antiaritmic, cât și proaritmic. Antiaritmicele utilizate în aritmii ventriculare trebuie…
Tahicardiile supraventriculare reprezintă un grup heterogen de aritmii caracterizate prin ritm rapid cu origine deasupra bifurcației fasciculului His. Sunt frecvent întâlnite la pacienți fără boală cardiacă structurală și pot apărea la orice vârstă, de la copilărie până la vârstnici. Deși majoritatea au prognostic bun, managementul incorect poate duce la instabilitate hemodinamică sau complicații severe. Tratamentul…
În practica clinică, multe reacții adverse ale antiaritmicelor nu apar din cauza alegerii greșite a medicamentului, ci din cauza ignorării farmacocineticii. Două persoane pot primi aceeași doză, din același medicament, cu rezultate complet diferite: una fără evenimente, cealaltă cu bradicardie severă, hipotensiune sau aritmie proaritmică. Înțelegerea farmacocineticii antiaritmicelor este fundamentală pentru: – ajustarea dozelor –…
Fibrilația atrială reprezintă cea mai frecventă aritmie susținută întâlnită în practica clinică și este asociată cu morbiditate și mortalitate semnificative, în special prin creșterea riscului de accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și spitalizări repetate. Tratamentul farmacologic al fibrilației atriale este complex și trebuie individualizat, având în vedere mecanismul aritmiei, substratul cardiac, simptomele pacientului și riscul…
Înțelegerea modului în care funcționează canalele ionice este esențială pentru interpretarea corectă a electrocardiogramei și pentru utilizarea sigură a medicamentelor antiaritmice. Deși electrofiziologia cardiacă este percepută adesea ca dificilă, majoritatea deciziilor clinice pot fi fundamentate prin corelarea canal ionic – efect ECG – risc proaritmic. Acest articol explică într-o manieră practică rolul principalelor canale ionice…
Tratamentul farmacologic al aritmiilor cardiace se bazează pe o înțelegere solidă a modului în care medicamentele antiaritmice influențează proprietățile electrice ale miocardului. De-a lungul timpului, au fost propuse mai multe sisteme de clasificare, însă clasificarea Vaughan Williams rămâne cea mai utilizată în practica clinică și în procesul educațional. Totuși, evoluția electrofiziologiei a demonstrat limitele acesteia,…