Dextrocardia

Dextrocardia. Inima este un organ muscular de formă conică sau piramidă triunghiulară (a fost comparată chiar şi cu o pară) cu vârful orientat în jos şi spre stânga. Ea este localizată la nivelul toracelui, sprijinându-se de diafragmă, în mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi la stânga liniei mediene. Prezintă trei feţe: o faţă ȋn raport cu scheletul toracic, o față ȋn raport cu diafragmul și o față ȋn raport cu plămânii; trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;  o bază; un vârf. Vârful inimii corespunde vârfului ventriculului stâng și este orientat ȋn jos, ȋnainte și la stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

Foarte rar inima este situată partea dreaptă a sternului, din cauza unei anomalii congenitale (corelată de obicei şi cu alte inversiuni în aşezarea organelor interne) sau datorită unor afecţiuni (pulmonare, pleurale) care determină deplasarea inimii mai spre dreapta. Amplasarea inimii în partea dreaptă a sternului se numeşte dextrocardie şi, mai rar utilizaţi termenii de dextroversie, dextrorotaţie.  Când este asociată cu localizarea “în oglindă” (în partea opusă) a altor organe precum ficatul sau splina o situaţie de acest gen se numeşte „situs inversus”. Când numai inima este situată în dreapta, celelalte organe nu sunt afectate, atât doar că la aceste persoane plămânul drept este mai mic comparativ cu persoanele ce au inima îndreptată spre stânga la care plămânul stâng este fiziologic mai mic ca dimensiune.

La persoanele care prezintă dextrocardia în oglindă mai poate apărea sindromul « cililor imobili » sau Kartagener, ceea ce este specific pentru persoanele care se nasc cu această afecţiune ca diferenţiere de alte diskinezii ciliare fiind tocmai asocierea cu dextrocardia.

Cel mai adesea însă dextrocardia este asociată şi cu alte defecte ale inimii, precum : stenoză pulmonară sau atrezie, ventricul unic, defect septal ventricular, transpoziţia vaselor mari.

Un sindrom grav corelat dextrocardiei este heterotaxia, situaţie în care organele abdominale nu sunt situate la locul lor şi pot astfel prezenta disfuncţionalităţi. Splina poate fi plasată în partea stângă sau poate lipsi, fapt care poate pune (prin afectarea sistemului imunitar) viaţa persoanei respective în pericol. In rare cazuri, pot exista mai multe spline, de dimensiuni reduse, care însă nu funcţionează optim. Pot apărea, de asemenea, malformaţii ale vezicii biliare, probleme pulmonare, afecţiuni legate de o poziţionare defectuoasă a intestinelor.

Dacă inima nu prezintă modificări, dextrocardia nu manifestă simptome, persoana în cauză ducând o viaţă absolut normală şi o poate descoperi probabil întâmplător cu ocazia unei radiografii pulmonare sau al unui control cardiologic sau dacă este nevoit sa facă un RMN sau CT care să cuprindă zona toracelui.

Dintre simptomele ce pot apărea în dextrocardie, asociate şi cu alte defecte cardiace, amintim : piele cianozată sau palidă, respiraţie dificilă, infecţii pulmonare repetate, infecţii ale sinusurilor repetate, stări de oboseală, necreşterea în greutate (la copii).

O dextrocardie fără defecte cardiace şi alte probleme ale organelor nu necesită tratament. Dacă însă e asociată cu defecte cardiace şi/sau ale altor organe, vor fi indicate intervenţii chirurgicale. O dextrocardie ascociată cu sindromul Kartagener va necesita tratament pentru infecţiile sinusale/pulmonare repetate. O dextrocardie cu probleme ale splinei va necesita tratament pentru susţinerea imunităţii.

Dextrocardia poate fi transmisă genetic, de aceea dacă există un istoric familial în acest sens, se recomandă efectuarea unor controale mai amănunţite în cazul femeilor ce doresc să rămână însărcinate.

Primeste Noutățile











MONITORIZEAZA TENSIUNEA ARTERIALA

Puneti o intrebare

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.