Endocardita infecțioasă se manifestă printr-un tablou clinic complex, cu simptome generale de infecție, semne determinate de embolii septice și modificări obiective sugestive pentru afectarea cardiacă și sistemică. Debutul poate fi insidios sau acut, în funcție de agentul patogen și de terenul pacientului.
Pacienții prezintă frecvent febră prelungită, însoțită de frisoane și transpirații nocturne, stare de oboseală marcată, inapetență și scădere ponderală.
Sunt comune mialgiile, durerile articulare și redoarea articulară. Pot apărea dureri abdominale sau toracice, determinate de embolii septice la nivel mezenteric, renal, hepatic, pulmonar sau splenic. Afectarea sistemului nervos central se poate manifesta prin tulburări de vedere, hemipareză sau afazie motorie.
La examenul obiectiv se remarcă adesea paloarea tegumentelor, care poate avea nuanță pământie sau aspect de „cafea cu lapte”. Pot fi prezente hipocratismul digital, peteșiile cutanate și pe mucoase, purpura sau hemoragiile subunghiale. Splenomegalia este un semn relativ frecvent, iar nodulii Osler, dureroși, localizați la nivelul pulpei degetelor, au valoare sugestivă. Auscultația cardiacă poate evidenția apariția unui suflu nou sau modificarea unui suflu preexistent, indicând afectarea valvulară.
Explorările paraclinice susțin diagnosticul.
Electrocardiograma poate arăta modificări nespecifice ale undei T, segmentului ST sau intervalului QT, tahicardie, tulburări de conducere precum blocul atrioventricular ori extrasistole.
Ecocardiografia transtoracică și, mai ales, cea transesofagiană evidențiază vegetațiile endocardice și, prin evaluarea Doppler, leziunile valvulare asociate. Hemoculturile recoltate în puseu febril sunt esențiale pentru identificarea agentului etiologic.
Analizele de laborator evidențiază sindrom inflamator biologic, cu creșterea proteinei C reactive, a VSH și a LDH. Pot fi prezente hipergamaglobulinemia, factorul reumatoid pozitiv, crioglobulinemia de tip mixt și complexe imune circulante, asociate cu scăderea complementului seric. Se pot constata leucocitoză cu neutrofilie și creșterea creatininei, sugerând afectare renală. Examenul de urină arată frecvent proteinurie, hematurie microscopică și cilindri hematici. În anumite contexte pot fi pozitive exudatul faringian pentru streptococ beta-hemolitic și titrul ASLO crescut.
Întrebări frecvente despre endocardita infecțioasă
Endocardita infecțioasă apare întotdeauna cu febră?
Nu. Deși febra este cel mai frecvent simptom, la vârstnici, pacienți imunodeprimați sau la cei care au primit anterior antibiotice, boala poate evolua fără febră evidentă.
Cât de importante sunt hemoculturile în diagnostic?
Hemoculturile reprezintă una dintre cele mai importante investigații, deoarece permit identificarea agentului patogen și ghidarea tratamentului antibiotic țintit.
Ce rol are ecocardiografia?
Ecocardiografia este esențială pentru diagnostic, deoarece poate evidenția vegetațiile, abcesele perivalvulare și severitatea leziunilor valvulare. Ecografia transesofagiană are sensibilitate mai mare decât cea transtoracică.
Endocardita infecțioasă poate da complicații neurologice?
Da. Emboliile septice pot determina accidente vasculare cerebrale, hemipareză, afazie sau tulburări de vedere, uneori fiind primele semne ale bolii.
Știați că…
Endocardita infecțioasă poate mima multe alte boli, motiv pentru care este adesea diagnosticată tardiv.
Apariția unui suflu cardiac nou la un pacient cu febră prelungită trebuie să ridice imediat suspiciunea de endocardită.
Leziunile renale din endocardită nu sunt doar embolice, ci pot fi și de natură imunologică, prin depunerea de complexe imune la nivel glomerular.
Pacienții cu proteze valvulare sau cardiopatii congenitale au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta endocardită infecțioasă.
Medic Primar Cardiolog