1. Anatomia valvei mitrale
Valva mitrală este una dintre cele patru valve cardiace și separă atriul stâng de ventriculul stâng. Are două cuspe (foițe):
Foița anterioară – mai mare, semicirculară, orientată spre tractul de ejecție al ventriculului stâng.
Foița posterioară – mai mică, cu mai multe indentări.
Structurile care alcătuiesc aparatul mitral sunt:
Anulusul mitral – un inel fibros care susține cuspidele.
Cuspidele (foițele) – două, mobile și flexibile.
Cordajele tendinoase – prelungiri fibroase ce conectează cuspidele la mușchii papilari. Mușchii papilari – două grupuri principale (anterolateral și posteromedial), care se contractă sincronic cu ventriculul pentru a preveni prolapsul cuspidei.
Împreună, aceste structuri asigură funcționarea unidirecțională a fluxului sanguin.
2. Fiziologia valvei mitrale
Valva mitrală permite trecerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng în diastolă și previne regurgitarea acestuia în sistolă. Mecanismul funcțional include:
Deschiderea în diastolă – când presiunea atrială stângă depășește presiunea ventriculară stângă, cuspidele se deschid pasiv, facilitând umplerea ventriculară. Închiderea în sistolă – creșterea presiunii intraventriculare împinge cuspidele spre anulus, iar cordajele și mușchii papilari stabilizează închiderea.
Funcționarea normală depinde de integritatea tuturor componentelor aparatului mitral.
3. Patologia valvei mitrale
Patologia poate afecta fie structura, fie funcția valvei, rezultând stenoză sau regurgitare.
Stenoza mitrală Cel mai frecvent cauzată de boala reumatismală. Anulusul și cuspidele devin fibroase, calcificate, îngroșate, cu reducerea orificiului de deschidere (<1,5 cm² semnificativ). Clinic: dispnee de efort, edeme pulmonare, fibrilație atrială.
Regurgitarea mitrală Poate fi primară (degenerativă, prolaps de valvă mitrală, ruptură de cordaje, endocardită) sau secundară (datorată remodelării ventriculului stâng în cardiomiopatii ischemice sau dilatative). Clinic: suflu holosistolic, fatigabilitate, insuficiență cardiacă.
Prolapsul de valvă mitrală (PVM) Frecvent, mai ales la femei tinere, cu balonizarea foițelor în atriul stâng în sistolă. De obicei benign, dar uneori complicat de regurgitare semnificativă. Alte cauze: calcificarea anulusului mitral (vârstnici), endocardita infecțioasă, traumatismele.
4. Aspect ecografic al valvei mitrale
Ecocardiografia este metoda principală de evaluare a valvei mitrale, atât morfologic cât și funcțional.
Ecocardiografie transtoracică (ETT) – evaluare inițială, accesibilă. Ecocardiografie transesofagiană (ETE) – oferă rezoluție superioară pentru detalii anatomice, utilă în chirurgia mitrală și excluderea vegetațiilor.
Ecocardiografie 3D – permite reconstrucția exactă a valvei și planificarea intervențiilor.
Aspecte ecografice în patologie:
În stenoza mitrală: foițe îngroșate, calcificate, mișcare în „dom” a foiței anterioare, reducerea ariei orificiului mitral; Doppler – gradient diastolic crescut. În regurgitare mitrală: jet regurgitant vizibil cu Doppler color; cuantificarea se face prin vena contracta, PISA, volum regurgitant.
În prolaps mitral: deplasarea foiței >2 mm în atriu în sistolă. În calcificarea anulusului: ecouri hiperecogene, mobilitate redusă.
✅ Concluzie: Valva mitrală este o structură complexă, a cărei funcționare normală depinde de integritatea tuturor componentelor. Patologia sa poate varia de la modificări minime (prolaps benign) până la afecțiuni severe (stenoză sau insuficiență severă) cu impact major asupra prognosticului pacientului. Ecocardiografia rămâne metoda esențială de diagnostic, evaluare și urmărire a bolilor mitrale.