Introducere
Valva tricuspidiană este una dintre cele patru valve cardiace, situată între atriul drept și ventriculul drept. Deși mult timp a fost considerată „valva uitată” a inimii, în ultimii ani interesul pentru patologia tricuspidiană a crescut semnificativ, mai ales datorită impactului prognostic pe care îl are insuficiența tricuspidiană asupra supraviețuirii pacienților.
Anatomie
Localizare: între atriul drept și ventriculul drept. Structură: formată din trei cuspe (de unde și denumirea de tricuspidiană): cuspa anterioara (cea mai mare), cuspa septala, cuspa posteriora (cea mai mica).
Aparatul de susținere: cordaje tendinoase – leagă cuspele de mușchii papilari, prevenind prolapsul valvei; mușchii papilari – anterior, posterior și septal; inelul tricuspidian – structura fibroasă care susține cuspele.
Valva are o suprafață de 7–9 cm², fiind cea mai mare dintre valvele cardiace.
Fiziologie
Rolul valvei tricuspidiene este de a permite trecerea sângelui din atriul drept în ventriculul drept în timpul diastolei și de a preveni refluxul acestuia în atriu în timpul sistolei.
Diastola: cuspele se deschid, iar sângele venos trece pasiv și activ (prin contracția atrială) în ventriculul drept. Sistola: presiunea din ventriculul drept determină închiderea cuspelor, prevenind regurgitarea sângelui.
Patologie
1. Stenoza tricuspidiană
Cauze: cel mai frecvent reumatism articular acut; mai rar malformații congenitale, sindrom carcinoid sau post-operator.
Consecințe: creșterea presiunii atriale drepte → dilatarea atriului drept, hepatomegalie, ascită, edeme periferice. Semne clinice: suflu diastolic tricuspidian (mai intens la inspirație, semnul Carvallo).
2. Insuficiența tricuspidiană
Cauze:
– funcțională (secundară) – cel mai frecventă, prin dilatarea inelului tricuspidian ca urmare a hipertensiunii pulmonare, insuficienței ventriculului stâng sau cardiomiopatiilor;
– organică – leziuni reumatismale, endocardită infecțioasă, traumatisme, sindrom carcinoid.
Manifestări: reflux venos jugular, hepatomegalie pulsatilă, ascită, edeme periferice.
Auscultație: suflu holosistolic la marginea sternului drept, care crește la inspirație (semnul Carvallo).
3. Afecțiuni congenitale
Anomalia Ebstein – deplasarea în jos a cuspidului septal, asociată adesea cu cianoză și aritmii. Valva tricuspidiană atrializată sau cu anomalii de dezvoltare a cuspelor
Aspect ecocardiografic
Ecocardiografia este metoda de elecție pentru evaluarea valvei tricuspidiene:
2D: vizualizarea cuspidilor și a mobilității acestora. Doppler: cuantificarea regurgitării sau a gradientului transvalvular. 3D: evaluare precisă a anatomiei pentru intervenții percutane sau chirurgicale.
Importanță clinică și tratament
Stenoza tricuspidiană severă: necesită tratament chirurgical (comisurotomie, protezare). Insuficiența tricuspidiană: ușoară/moderată → tratament al cauzei (hipertensiune pulmonară, insuficiență ventriculară stângă); severă → corecție chirurgicală (plastie cu inel protetic sau protezare valvulară); în prezent se dezvoltă și soluții percutane (clipuri sau valve transcateter).
Concluzie
Valva tricuspidiană, deși mai puțin mediatizată decât mitrala sau aortica, are un rol esențial în funcția cardiacă. Afecțiunile ei, în special insuficiența tricuspidiană, pot duce la insuficiență cardiacă dreaptă severă și la scăderea supraviețuirii. Evaluarea atentă prin ecocardiografie și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru managementul pacienților.