Cardiomiopatia dilatativă este o boală a mușchiului cardiac caracterizată prin dilatarea (lărgirea) ventriculului stâng și, uneori, a ventriculului drept, ceea ce duce la slăbirea funcției de pompare a inimii. Există mai multe cauze care pot duce la apariția acestei afecțiuni, iar acestea pot fi de natură genetică, infecțioasă, toxică sau legate de anumite afecțiuni subiacente.
Iată principalele cauze care pot contribui la dezvoltarea cardiomiopatiei dilatative:
1. Factori genetici
• Moștenire genetică: Aproximativ 20-35% din cazurile de cardiomiopatie dilatativă au o componentă genetică. Mutările genetice pot afecta proteinele esențiale din mușchiul cardiac, ceea ce slăbește capacitatea acestuia de a pompa eficient sângele. Boala poate fi moștenită de la părinți și poate apărea la mai mulți membri ai aceleași familii.
2. Infarct miocardic sau boala coronariană
• În urma unui infarct miocardic, o parte din mușchiul cardiac poate fi afectată ireversibil, iar funcția de pompare a inimii poate fi compromisă, ducând la cardiomiopatie dilatativă. Boala coronariană poate reduce aportul de sânge și oxigen către inimă, slăbind mușchiul cardiac.
3. Infecții virale (miocardită)
• Infecțiile virale, cum ar fi cele cauzate de virusurile coxsackie, citomegalovirus sau HIV, pot provoca inflamația mușchiului cardiac (miocardită). Aceasta poate deteriora celulele inimii, ducând în timp la dilatarea și slăbirea ventriculului stâng.
4. Alcoolism și utilizarea substanțelor toxice
• Consumul excesiv de alcool pe termen lung poate deteriora direct mușchiul cardiac, provocând așa-numita “cardiomiopatie alcoolică.” De asemenea, utilizarea anumitor droguri, cum ar fi cocaina, poate deteriora inima, ducând la cardiomiopatie dilatativă.
• Expunerea la alte toxine, cum ar fi metalele grele sau chimioterapia, poate, de asemenea, contribui la dezvoltarea bolii.
5. Hipertensiunea arterială cronică
• Tensiunea arterială ridicată necontrolată poate forța inima să lucreze mai mult pentru a pompa sângele. În timp, această suprasolicitare poate duce la dilatarea și slăbirea ventriculului stâng.
6. Boli autoimune
• Bolile autoimune, cum ar fi lupusul sau sclerodermia, pot ataca țesutul muscular al inimii, determinând inflamația și deteriorarea acestuia, ceea ce duce la cardiomiopatie dilatativă.
7. Complicații în timpul sarcinii (cardiomiopatie postpartum)
• În cazuri rare, femeile pot dezvolta cardiomiopatie dilatativă la scurt timp după naștere (cardiomiopatie peripartum). Cauza exactă nu este complet înțeleasă, dar se crede că factori precum modificările hormonale, sistemul imunitar și stresul asupra inimii în timpul sarcinii joacă un rol.
8. Deficiențe nutriționale
• Lipsa unor nutrienți esențiali, cum ar fi seleniul, tiamina (vitamina B1) sau magneziul, poate afecta funcționarea normală a inimii și poate duce la cardiomiopatie dilatativă.
9. Afecțiuni endocrine
• Bolile precum hipotiroidismul sau hipertiroidismul, diabetul necontrolat sau feocromocitomul (o tumoare a glandelor suprarenale care secretă excesiv adrenalină) pot provoca cardiomiopatie dilatativă din cauza efectelor lor asupra metabolismului și funcționării inimii.
10. Medicamente și tratamente
• Anumite medicamente chimioterapice, precum antraciclinele, sau terapii de radiație pentru cancer pot deteriora celulele inimii și pot duce la cardiomiopatie dilatativă.
11. Aritmii cardiace severe
• Aritmiile ventriculare prelungite sau alte tulburări de ritm cardiac pot determina inima să funcționeze ineficient, slăbind mușchiul cardiac și contribuind la cardiomiopatie.
Deși aceste cauze sunt variate, cardiomiopatia dilatativă poate fi o boală gravă care afectează capacitatea inimii de a pompa sângele. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat, inclusiv modificările stilului de viață și, în unele cazuri, medicația sau chiar transplantul de inimă, pot îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacienților.