Tratamentul medicamentos al tahicardiilor supraventriculare: AVNRT, AVRT și tahicardia atrială
Tahicardiile supraventriculare reprezintă un grup heterogen de aritmii caracterizate prin ritm rapid cu origine deasupra bifurcației fasciculului His. Sunt frecvent întâlnite la pacienți fără boală cardiacă structurală și pot apărea la orice vârstă, de la copilărie până la vârstnici. Deși majoritatea au prognostic bun, managementul incorect poate duce la instabilitate hemodinamică sau complicații severe.
Tratamentul medicamentos al tahicardiilor supraventriculare trebuie adaptat mecanismului aritmiei, stării hemodinamice și contextului clinic.
Clasificarea tahicardiilor supraventriculare
Tahicardiile supraventriculare pot fi împărțite în:
– tahicardii dependente de nodul atrioventricular
– tahicardii independente de nodul atrioventricular
Această distincție este esențială, deoarece determină răspunsul la tratament și riscul asociat anumitor medicamente.
Tahicardia prin reintrare nodală (AVNRT)
AVNRT este cea mai frecventă tahicardie supraventriculară paroxistică. Apare prin reintrarea impulsului electric la nivelul nodului AV, utilizând două căi funcționale: una rapidă și una lentă.
Din punct de vedere ECG, se caracterizează prin:
– ritm regulat
– frecvență 150–250 bătăi pe minut
– QRS îngust
– unde P absente sau retrograde
Tratamentul acut al AVNRT
La pacienții hemodinamic stabili, tratamentul se face etapizat.
Inițial, se recomandă manevre vagale, care pot întrerupe aritmia prin creșterea tonusului parasimpatic.
Dacă manevrele vagale sunt ineficiente, adenozina intravenoasă este tratamentul de primă linie. Adenozina produce un bloc tranzitoriu al nodului AV și întrerupe circuitul de reintrare.
În cazul contraindicației sau eșecului adenozinei, pot fi utilizate beta-blocantele sau blocantele canalelor de calciu non-dihidropiridinice, administrate intravenos.
Tratamentul de prevenție al AVNRT
Pentru prevenirea recurențelor, pot fi utilizate:
– beta-blocante, verapamil sau diltiazem
Antiaritmicele din clasa Ic sunt rareori necesare și sunt rezervate cazurilor selecționate.
Tahicardia prin reintrare atrioventriculară (AVRT)
AVRT apare în prezența unei căi accesorii între atrii și ventriculi, cel mai frecvent în contextul sindromului Wolff–Parkinson–White.
Există două forme principale:
– AVRT ortodromă, cu QRS îngust
– AVRT antidromă, cu QRS larg
Tratamentul acut al AVRT ortodrome
La pacienții stabili, tratamentul este similar cu AVNRT:
– manevre vagale
– adenozină intravenoasă
– beta-blocante sau blocante de calciu
Adenozina este eficientă prin întreruperea conducerii nodale.
Fibrilația atrială cu preexcitare – o urgență particulară
În fibrilația atrială asociată cu sindrom WPW, impulsurile pot fi conduse rapid către ventriculi prin calea accesorie, ducând la frecvențe ventriculare foarte mari și risc de fibrilație ventriculară.
În această situație, sunt contraindicate:
– beta-blocantele, verapamilul, diltiazemul, digoxinul
Medicamentele recomandate sunt procainamida sau cardioversia electrică, în funcție de stabilitatea hemodinamică.
Tahicardia atrială focală
Tahicardia atrială focală este o aritmie supraventriculară independentă de nodul AV, determinată de un focar ectopic atrial.
ECG-ul arată:
– unde P anormale, ritm regulat, QRS îngust, frecvență variabilă
Tratamentul tahicardiei atriale
Tratamentul acut poate include:
– beta-blocante, blocante de calciu
Adenozina poate fi utilă pentru diagnostic, dar de obicei nu întrerupe aritmia definitiv.
Pentru prevenția recurențelor, se pot utiliza:
– beta-blocante, antiaritmice clasa Ic sau III, în cazuri selecționate
Diferențe esențiale între AVNRT, AVRT și tahicardia atrială
Tahicardiile dependente de nodul AV (AVNRT și AVRT) răspund bine la adenozină și manevre vagale. Tahicardia atrială focală este mai puțin sensibilă la aceste intervenții și necesită abordare diferită.
Recunoașterea mecanismului este esențială pentru alegerea tratamentului corect.
Capcane clinice frecvente
Administrarea de verapamil într-o tahicardie cu QRS larg nediagnosticată.
Tratamentul fibrilației atriale cu preexcitare prin blocante nodale.
Presupunerea că toate tahicardiile cu QRS îngust sunt AVNRT.
Utilizarea excesivă a digoxinului în tahicardii supraventriculare.
Întrebări frecvente
Este adenozina sigură?
Da, în majoritatea cazurilor, dar poate produce disconfort tranzitoriu și este contraindicată în astmul sever.
Când este indicată ablația prin cateter?
La pacienții cu recurențe frecvente sau simptomatologie severă, ablația este tratamentul curativ.
Știați că…?
AVNRT este mai frecventă la femei.
AVRT apare adesea la pacienți tineri.
Adenozina are timp de înjumătățire de doar câteva secunde.
Majoritatea tahicardiilor supraventriculare pot fi vindecate prin ablație.
Mesaje-cheie pentru studenți și medici rezidenți
Identificarea mecanismului aritmiei este esențială.
Adenozina este tratamentul de primă linie în tahicardiile dependente de nodul AV.
Blocantele nodale sunt periculoase în preexcitare.
Tahicardia atrială necesită abordare diferită.
Ablația este adesea tratamentul definitiv.
Medic Primar Cardiolog
