Amiodarona este un antiaritmic din clasa III, utilizat pentru tratarea aritmiilor severe datorită efectelor sale de stabilizare a ritmului cardiac. Este cunoscută pentru eficiența sa în controlul aritmiilor complexe, dar și pentru efectele secundare semnificative, mai ales în administrarea pe termen lung.
Indicații
Amiodarona este indicată pentru:
1. Fibrilație atrială și flutter atrial (atât pentru conversia la ritm sinusal, cât și pentru menținerea ritmului sinusal).
2. Tahicardie ventriculară și fibrilație ventriculară rezistentă la alte tratamente sau la pacienții cu risc crescut de aritmii ventriculare amenințătoare de viață.
3. Aritmii supraventriculare și ventriculare la pacienții cu insuficiență cardiacă sau cardiomiopatie, unde alte antiaritmice sunt contraindicate.
Mecanism de Acțiune
Amiodarona are un mecanism complex de acțiune, combinând efecte din mai multe clase de antiaritmice:
1. Blocarea canalelor de potasiu (efect clasa III):
• Prelungește durata potențialului de acțiune și perioada refractară în toate celulele cardiace, prevenind reîntoarcerea aritmiilor.
2. Blocarea canalelor de sodiu (efect clasa I):
• Încetinește depolarizarea și conducerea impulsurilor electrice în mușchiul cardiac.
3. Blocarea canalelor de calciu și efectul beta-blocant (clasa II și IV):
• Reduce ritmul cardiac și conduce impulsurile mai încet prin nodul atrioventricular.
Aceste mecanisme contribuie la stabilizarea ritmului cardiac și la prevenirea aritmiilor recurente.
Efecte Adverse
Amiodarona are o listă extinsă de efecte adverse, unele fiind grave și necesitând monitorizare atentă:
1. Toxicitate pulmonară: Poate cauza pneumonită interstițială, fibroză pulmonară și alte tulburări pulmonare, uneori cu risc vital.
2. Toxicitate hepatică: Crește riscul de hepatită toxică și insuficiență hepatică, fiind necesară monitorizarea enzimelor hepatice.
3. Tulburări tiroidiene: Poate provoca hipotiroidism sau hipertiroidism, deoarece conține iod și interferează cu metabolismul tiroidian.
4. Aritmii: În cazuri rare, poate induce aritmii (efect proaritmic), inclusiv torsada vârfurilor.
5. Efecte oculare: Depozite corneene (viziune încețoșată) și risc de neuropatie optică, care poate duce la pierderea vederii.
6. Toxicitate cutanată: Reacții de fotosensibilitate și pigmentare albastru-gri a pielii la expunerea prelungită la soare.
7. Efecte neurologice: Tremor, ataxie, neuropatie periferică.
Atenționări și Precauții
1. Monitorizare pulmonară: Este esențială monitorizarea funcției pulmonare, mai ales la semne de dispnee sau tuse, din cauza riscului de fibroză pulmonară.
2. Monitorizarea funcției hepatice și tiroidiene: Testele funcționale hepatice și tiroidiene trebuie efectuate periodic, deoarece amiodarona afectează aceste organe pe termen lung.
3. Interacțiuni medicamentoase: Amiodarona interacționează cu numeroase medicamente, inclusiv anticoagulantele, digoxina și alte antiaritmice, necesitând ajustarea dozei și monitorizarea atentă.
4. Expunerea la soare: Pacienții sunt sfătuiți să evite expunerea directă la soare și să utilizeze protecție solară pentru a preveni reacțiile de fotosensibilitate.
5. Administrare pe termen lung: Amiodarona se acumulează în țesuturi, iar efectele secundare pot persista chiar și după întreruperea tratamentului.
Concluzie
Amiodarona este un antiaritmic eficient, dar cu un profil de siguranță complex. Este utilizată cu precauție pe termen lung, cu monitorizare regulată a funcțiilor pulmonare, hepatice și tiroidiene pentru a detecta și gestiona efectele adverse.