Furosemid este un diuretic din clasa diureticelor de ansă, utilizat pe scară largă în tratamentul retenției de lichide și al hipertensiunii arteriale. Este un medicament esențial în practica medicală, fiind frecvent prescris pentru pacienții cu insuficiență cardiacă, insuficiență renală și alte afecțiuni care provoacă edeme (acumularea de lichid în țesuturi).
Mecanism de acțiune
Furosemidul acționează la nivelul anselor lui Henle din rinichi, o porțiune importantă a nefronului (unitatea funcțională a rinichiului). Inhibă cotransportorul de sodiu, potasiu și clor (Na+/K+/2Cl-) în segmentul ascendent gros al ansei, reducând reabsorbția acestor ioni. Aceasta determină excreția crescută de sodiu, clor, potasiu și apă, ducând la o diureză intensă (creșterea volumului de urină eliminată).
Prin reducerea volumului de lichid din organism și scăderea presiunii sanguine, furosemidul este eficient în managementul hipertensiunii arteriale și în tratamentul edemelor asociate cu insuficiența cardiacă, renală sau hepatică.
Indicații
Furosemidul este utilizat pentru mai multe afecțiuni, printre care:
- Insuficiența cardiacă congestivă: Furosemidul reduce volumul de sânge și tensiunea arterială, diminuând sarcina pe inimă și ameliorând simptomele asociate cu acumularea de lichide, cum ar fi edemele și dispneea (dificultatea de a respira).
- Edemele: Furosemidul este indicat în tratamentul edemelor cauzate de afecțiuni hepatice (de exemplu, ciroză), insuficiență renală, sindrom nefrotic și alte tulburări care duc la retenția de lichide.
- Hipertensiune arterială: În cazurile de hipertensiune refractară sau de hipertensiune arterială asociată cu insuficiență renală, furosemidul ajută la scăderea tensiunii arteriale prin eliminarea excesului de lichid.
- Insuficiență renală acută și cronică: Deși furosemidul nu îmbunătățește în mod direct funcția renală, este utilizat pentru a gestiona echilibrul hidric la pacienții cu insuficiență renală.
- Hipercalcemie: În cazurile de nivel crescut de calciu în sânge, furosemidul poate fi utilizat pentru a stimula eliminarea acestuia prin urină.
Contraindicații
Ca orice medicament, furosemidul are o serie de contraindicații care trebuie respectate pentru a preveni complicațiile. Printre acestea se numără:
- Hipersensibilitate la furosemid sau la medicamentele din aceeași clasă: Pacienții cu alergie cunoscută la furosemid nu ar trebui să utilizeze acest medicament.
- Anurie: Pacienții care nu pot produce urină (anurie) nu ar trebui să primească furosemid, deoarece efectul acestuia depinde de capacitatea rinichilor de a forma urină.
- Dezechilibre electrolitice severe: Hiponatremia (nivel scăzut de sodiu) sau hipokaliemia (nivel scăzut de potasiu) severe sunt contraindicații importante, deoarece furosemidul poate agrava aceste afecțiuni.
- Comă hepatică: Furosemidul trebuie utilizat cu prudență în cazurile de afecțiuni hepatice severe, cum ar fi coma hepatică, din cauza riscului de dezechilibre electrolitice și de agravare a stării pacientului.
Efecte adverse frecvente
Furosemidul poate provoca o serie de reacții adverse, dintre care cele mai frecvente sunt:
- Dezechilibre electrolitice: Din cauza efectului său intens asupra rinichilor, furosemidul poate determina pierderi de sodiu, potasiu, calciu și magneziu. Hipokaliemia (scăderea potasiului) este una dintre cele mai frecvente și periculoase efecte adverse, care poate duce la aritmii cardiace grave.
- Deshidratare și hipotensiune: Eliminarea excesivă de lichid poate duce la deshidratare și la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale (hipotensiune), ceea ce poate provoca amețeli, confuzie și leșin.
- Hiperglicemie: Furosemidul poate crește nivelul glicemiei, fiind o preocupare importantă pentru pacienții diabetici.
- Ototoxicitate: În doze mari sau la administrarea rapidă intravenoasă, furosemidul poate cauza pierderea temporară sau permanentă a auzului (ototoxicitate), mai ales la pacienții cu insuficiență renală.
- Guta: Furosemidul poate crește nivelul de acid uric din sânge, ceea ce poate declanșa crize de gută la pacienții susceptibili.
- Crampe musculare și slăbiciune: Acestea pot apărea ca urmare a pierderilor de potasiu și magneziu.
Precauții și recomandări
Pacienții tratați cu furosemid trebuie să fie monitorizați atent pentru semne de dezechilibru electrolitic, deshidratare și hipotensiune. În plus, medicii pot recomanda suplimentarea cu potasiu sau utilizarea de diuretice care economisesc potasiul pentru a preveni hipokaliemia.
Furosemidul este un medicament foarte eficient și versatil, dar necesită o monitorizare atentă și administrare responsabilă. Respectarea indicațiilor și a contraindicațiilor, precum și monitorizarea efectelor adverse, sunt esențiale pentru a asigura succesul terapiei și siguranța pacientului.