Palpitatiile

Palpitatiile sunt simptome subiective ce constau in senzatia de oprire, poticnire, falfaire, de scapare (rateuri). Este important de precizat modul de debut:

  • acut (bolnavul precizeaza exact momentul si conditiile aparitiei)
  • greu de precizat
  • caracterul paroxistic de scurta/lunga durata (cu inceput si sfarsit brusc)
  • caracterul permanent.

De asemenea este important de apreciat severitatea palpitatiilor. Astfel, pot fi fara semnificatie hemodinamica (doar senzatie de palpitatie, anxietate) sau semnificative hemodinamic, considerate severe(se insotesc de lipotimie, sincopa, angina– durere retrosternala, dispnee – respiratie dificila).

Diferentierea se face cu palpitatiile care nu sugereaza o afectiune cardiaca:

  • palpitatiile din hipoxia bolilor respiratorii cronice;
  • atunci cand diafragmul este ascensionat pacientul poate acuza palpitatii postprandiale (dupa masa) si anume sindromul gastro-cardiac;
  • la tinerii inalti se noteaza prezenta palpitatiilor de asemenea fara suferinta cardiaca organica(„cord in picatura”);
  • palpitatii pot simti si bolnavii cu sindrom hiperkinetic: hipertiroidism, anemie sau nevroze.

Insuficienta cardiaca – cauze, simptome, explicatii

Insuficienta cardiaca reprezinta totalitatea semnelor si simptomelor datorate incapacitatii inimii de a-si efectua functia de pompa corespunzator, deci  de asigura un debit de sange care sa corespunda necesitatilor organismului.

Insuficienta cardiaca poate sa fie cronica sau acuta (instalata brusc, sau o decompensare a cele cronice), stanga (cand este afectata functia ventriculului stang al inimi), dreapta (cand este afectata functia ventriculului drept), globala (cand este afectata inima in intregime). De asemenea puteti sa intalniti notiunea de insuficienta cardiaca sistolica – in care este afectata capacitatea de contractie a ventriculuilui stang sau insuficienta cardiaca diastolica – in care este afectata capacitatea de distensie (umplere) a ventriculului.

Ca si boala, insuficienta cardiaca apare ca si etapa evolutiva a altor boli de inima si nu numai. Aceste boli in forme agravate si/sau netratate sunt cauze de insuficienta cardiaca:

  • Hipertensiunea arteriala si stenozele valvulare (stenoza mitrala, stenoza aortica) suprasolicita si slabesc inima datorita presiunii crescute care o produc.
  • Prin suprasolicitare de volum, cauze pot sa fie insuficiente valvulare (insuficienta aortica, insuficienta mitrala) in sunturi intracardiace (boli congenitale) sau fistule arteriovenoase (ca si cele din dializa).
  • Exista de asemenea o serie de boli care afecteaza direct capacitatea de contractie a muschiului inimii (miocardul): Ischemia miocardica ( cu formele sale, de la angina pectorala la infarct miocardic), cardiomiopatii, miocardite, boli neuromusculare, boli endocrine ca disfunctia tiroidiana severa, boli infiltrative ca hemocromatoza, toxice cardiace (alcool, antacicline, cobalt)
  • Insuficienta inimii ca pompa se poate datora si unor boli care afecteaza capacitatea de umplere a inimii, precum: pericardita constrictiva, tamponada cardiaca, tumorile cerdiace, tahiaritmii excesive

Insuficienta cardiaca – simptome si semne clinice:

Un bolnav cu insuficienta cardiaca acuza cel mai frecvent probleme cu respiratia, incapacitatea de a trage aer in piept (dispneea).

Datorita scaderii contactilitatii inimii, sangele are tendinta sa reflueze retrograd din inima (atriu stang) in venele pulmonare. Dispneea se datoreaza  presiunii  crescute  a sangelui in venele pulmonare, de unde poate extravaza in plaman  ingreunand respiratia.

Dispneea specifica insuficientei cardiace creste la efort sau poate sa predomine in pozitia culcat (ortopnee) motiv pentru care bolnavului  i se  recomanda sa doarma pe un plan inclinat, cu jumatea superioara corpului la un unghi 45 de grade.

Dispneea (problemele cu respiratia) pot sa apara si in repaus, sa debuteze brussc noaptea (dispnee paroxistica nocturna) sau sa fie insotita de tuse (agravata in pozitia intins sau la efort) cu hemoptizii (sange in sputa datorita ruperii de mici vase bronsice supraincarcate cu sange).

In insuficienta cardiaca apar adesea semene de oboseala accentuata, slabiciune musculara chiar ameteli datorita scaderii debitului cardiac. Pot sa apara si sincope sau palpitatii pe un fond de aritmie ce insoteste insuficienta cardiaca.

Mai prepoderent intalnite in insuficianeta cardiaca dreapta, dar cu o pondere mare si in cea globala sunt : durerile de ficat, cu balonare abdominala, anorexie (lipsa poftei de mancare cu scadere in greutate), edeme periferice (picioare umflate de obicei in zona gleznei, cu senzatie de ingreunare si urme la apasare).

Cu cat se agraveaza insuficienta cardiaca stagnarea sangelui, care produce retentia de apa in tesuturi. Pot sa apar astfel si edeme la nivelul peretului abdominal, scrotului sau sacral (zona posterioara a bazinului) pentru cei imobilizati la pat.

Acestea se datoreaza stazei (stagnarii) in teritori retrograd inimii. O inima care nu poate pompa nu se poate umple eficient, iar sangele care trebuie reintors la inima stagneaza in vene si ficat preponderent.

Cardiopatie ischemica explicata, cauze, tratament

Cardiopatia ishemica cuprinde o serie de boli cu legatura intre ele, datorita evolutiei. In ordinea severitatii acestea sunt: angina pectorala, infarctul miocardic, insuficiente cardiaca, unele aritmii si chiar moartea subita.

Pentru a intelege ce este, si simptomele cardiopatiei ishemice, trebuie inteles substratul ei – afectarea inimii, pornind de la cauzele care o provoaca.

Cauze si factori de risc, patologia explicata:

1. Arterele coronare sunt vasele care iriga (hranesc) muschiul cardiac. Depozitul de grasimi pe interiorul acestora constituie placa de aterom. Acest proces, de ingustare a lumenului vasului prin formare de placi de aterom, se numeste ateroscleroza si are ca principali cauzatori si factori de risc fumatul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat si hipercolesterolemia.

2. Cu timpul placa de aterom se stabilizeaza, se fibrozeaza, jenand fluxul de sange catre inima. Astfel o inima care primeste mai putin sange (proces numit ischemie) nu va face fata efortului de a pompa in conditii de solicitare mai mari. Atunci apare angina pectorala , caracterizata prin: durere in piept ca si o gheara, care apare de cele mai multe ori dupa efort( de la usor la moderat in functie de gradul de ischemie – de obstruarea vasului).

3. Atunci cand vasul cu ateroscleroza este obstruat complet ( sau pe un vas obstruat partial, se poate intampla sa se opreasca sau sa se formeze un asa-zis cheag de sange – tromb care opreasca definiv circulatia acelui vas), se sisteaza hranirea cu sange, deci oxigen a unei portiuni de miocard. Acesta practic moare, isi pierde proprietatea contractila, boala fiind cunoscuta ca infarctul miocardic. Pe acest fond pot sa apara si artimii grave, sau rupturi ale peretului muscular din respectiva zona, complicatii extrem de periculoase ale infarctului.

Ca si simptome, in infarctul miocardic durerea este asemanatoare cu cea din angina pectorala dar cu durata mai mare (peste 20 de minute), mai intensa, cu frecventa iradiere pe bratul stang pana in ultimele degete, gat, mandibula, spate sau abdomen, si insotita si de alte simptome (de la tanspiratii, greata, varsaturi, ameteli, lesin).

Tratament:

  • Primul pas si cel mai necesar este preventia, prin inlaturarea factorilor de risc ca fumatul, sedentarismul, alimentatia bogata in grasimi. Exercitiul fizic ( chiar 30 de minute de mers pe jos zilnic), dieta si chiar o alimentatie bogata in acizi grasi omega 3 si omega 6, protejeaza inima.
  • In angina pectorala se folosesc medicamente vasodilatatoare care amelioreaza afluxul de sange ca nitroglicerina, medicamente care usureaza munca iniimii ca inhibitoarele de enzima de conversie ex. Perindoprilul, beta-blocantele ca metoprolul, blocantele de calciu ca si Nifedipina. Reglarea dozelor si formarea de combinatii tine de competenta si experienta medicului cardiolog.
  • Pentru placile de aterom: pentru stabilizarea lor, prevenirea formarii suplimentare , prevenirea formarii trombilor si dizolvarea lor se folosesc, medicamente din clasa statinelor, antiagregantelor, anticoagulantelor, fibrinoliticelor.
  • Infarctul miocardic este o urgenta majora tratata in serviciul de urgenta. Se folosesc  oxigenul pe masca, antiaritmice, antalgice, antiagregante (jumatate de aspirina forma masticabila se poate administra si imediat la domiciliu) si cel mai important fibrinolitice pentru dizolvarea trombului. Se poate practica cel mai bine in primele 6 ore angioplastia transluminala percutana, dezobstruarea lumenului cu un cateter, si cel mai bine redimensionarea vasului cu aplicare de stent pentru prevenirea reaparitiei infarctului datorita aceluiasi vas.

Stenoza mitrala – simptome, cauze, tratament

Prin stenoza mitrala se intelege stanjenirea trecerii sangelui din Atriul Stang spre Ventriculul Stang in timpul diastolei(intre batai) ventriculare ca urmare a modificarii apartului valvular mitral, cu reducerea orificiului mitral.

Cauze. Reprezinta una dintre bolile valvulare cel mai frecvent intalnita, avand ca etiologie predominanta cardita reumatismala. Cauze rare care duc la stenoza mitrala sunt: stenoza mitrala congenitala, mixomul atrial, endocardita cu vegetatii, calcificarea inelului si a cuspelor mitrale la persoane in varsta. Asocierea stenozei mitrala cu defect atrial septal se intalneste in sindromul Lutembacher.

Tabloul Clinic. Pacientii raman asimptomatici o perioada lunga de timp, pana la constiuirea unei stenoze stranse. Primul semn care apare este dispneea(respiratia dificila), precipitata de stres, infectii, sarcina, emotii sau palpitatiile prin instalarea fibrilatiei atriale paroxistice. In stadii avansate pacientii sunt astenici, cu scadere ponderala, dispnee de repaus, edeme pulmonare in evolutie, hepatomegalie, turgescenta jugularelor, puls neregulat, edeme periferice.

Diagnosticul Clinic si Paraclinic. Stetacustica stenozei mitrale este caracteristica orientand diagnosticul si primele investigatii. Electrocardiograma. Ritm sinusal sau fibrilatie atriala in stadii avansate. Unda P mitrala, ax QRS orientat la dreapta prin hipertrofia de VD. Radiografia cardiotoracica. Largirea Atriului Stang, staza pulmonara venoasa, largirea Ventriculului Drept si Atriului Drept in forme avansate. Liniile Kerley, umbre liniare perpendiculare pe pleura bazala, apar datorita fibrozei si stazei limfatice odata cu cresterea presiunii capilare pulmonare. Examenul Ecocardiografic. Are o valoare deosebita prin informatiile aduse, in aprecierea severitatii bolii. De rutina se incepe cu ecocardiografie transtoracica care ne aduce date despre aparatul valvular mitral si cord in general. Cateterismul cardiac. Se face de rutina la toti pacientii peste 45 de ani pentru excluderea bolii coronarienie si la cei cu fatori de risc cardiovascular (diabet zaharat, hipertensiune, hiperlipoproteinemii, fumat) indiferent de varsta.

Evolutia naturala. Stenoza mitrala, a fost caracterizata ca o boala, progresiva de a lungul multor ani cu perioade de compensare, urmata apoi de decompensare accelerata spre ultimii ani de evolutie si spre deces in lipsa tratamentului chirurgical. In cazul pacientilor asimptomatici, supravetuirea la 10 ani este de 80%, fara progresarea simptomelor la
aproximativ 60% dintre pacienti. Odata ce simptomele apar, supravetuirea la 15 ani se reduce la 15 pana la 1% . Prezenta hipertensiunii pulmonare severe, scade sansa supravetuirii sub 3 ani. Decesul acestor pacienti se produce prin embolii cerebrale, infectii, insuficenta cardiaca globala progresiva.

Tratamentul Medical. Importanta este profilaxia primara a carditei reumatismale care in tarile vestice aproape a fost eradicata, iar la noi introdusa mai tarziu inca ofera o patologie consistenta. Odata pus diagnosticul de stenoza mitrala, tratamentul medical se indreapta spre prevenirea unor complicatii specifice; embolia cerebrala, in cazul aparitiei fibrilatiei atriale, tratament anticoagulant, antiaritmic, inotrop, diuretic. Profilaxia endocarditei bateriene la pacientii cunoscuti cu stenoza mitrala care fac tratamente stomatologice, ginecologice sau au infectii intercurente.

Tratamentul Chirurgical. Scopul interventiei chirurgicale este indepartarea obstacolului realizat de aparatul mitral fie prin procedee de plastie chirurgicala sau prin inlocuirea valvei sever modificate.

Stenoza aortica – simptome, cauze, evolutie, tratament

Stenoza aortica inseamna reducerea deschiderii cuspelor valvei aortice datorita unor procese patologice ce duc la ingrosarea, fibrozarea, fuzionarea si calcificarea lor cu formarea unui obstacol in calea tractului de ejectie a ventriculului stang.

Cauze. La pacientii tineri predomina leziunile congenitale (valva bicuspida, monocuspida) pe care procesul de fibroza si calcificare le amplifica in timp. In tara noastra inca se intalnesc leziuni postreumatice, care duc la fuzionarea comisurilor, a cuspelor si reducerea orificiului aortic. La varste inaintate predomina etiologia degenerativa, senila in care cuspele sunt imobilizate prin depozite de calciu.

Tabloul Clinic. Trei manifestari sugestive pot fi intalnite in stenoza aortica: angina pectorala, sincopa si moartea subita. In stadii avansate de decompensare cardiaca apare si dispneea (respiratie dificila) de efort si de repaus, palpitatii prin instalarea fibrilatiei atriale, embolia cerebrala sau sistemica prin microemboli din placile calcare, astenie si riscul grefarii unei endocardite infectioase. Unii pacienti raman o perioada lunga de timp asimptomatici. Chiar si in aceste cazuri riscul mortii subite exista, motiv pentru care urmarirea corecta si tratamentul acestor pacienti este important.

Gradele stenozei aortice. In mod normal aria orificiului aortic la adulti este de 3-4 cm2. Reducerea ariei efective orificiului aortic sub 1,5 cm2, inseamna o stenoza moderata, intre 1 si 1,5 cm2 stenoza medie iar sub 1 cm2, o stenoza severa. In cazul unei stenoze severe cu debit cardiac normal, gradientul transstenotic este crescut peste 50 mmHg.

Evolutia naturala. Pacientii cu SA (stenoza aortica) raman asimptomatici multi ani in ciuda unei obstructii severe. O stenoza aortica moderata (aria orificiului aortic intre 1-1,5 cm2), ramne fara complicatii, dar 40% dintre pacienti cu stenoza semnificativa hemodinamic dezvolta simptome in urmatorii 1-2 ani. Aparitia simptomelor, angina pectorala, sincopa, dispneea dupa o perioada lunga de evolutie a stenozei, marcheaza inceputul decompensarii cardiace si momentul decizional interventional pentru evitarea mortii subite si a prelungirii supravetuirii altfel redusa la cativa ani. Cele mai multe studii au aratat incidenta redusa de 1% a mortii subite in cazul pacientilor asimptomatici, dar mai mult de 20-30% in cazul celor simptomatici. Speranta de viata este de 1-2 ani pentru pacientii cu fenomene de insuficienta cardiaca, 2-3 ani la cei cu sincope si 4-5 ani in cazul anginei pectorale. Dintre pacientiii cu stenoza aortica
severa, tratati medical, 50% decedeaza la 2 ani, jumatate dintre ei prin moarte subita. Cunoasterea evolutiei naturale ne ajuta sa luam masurile cele mai potrivite intr-un anumit moment din evolutia bolii.

Diagnosticul clinic si paraclinic. Diagnosticul prin examinarea fizica obiectiva a pacientului este usor de pus prin elementele caracteristice, suflu sistolic intens, aspru, rugos, in focarul aortic cu iradiere spre vasele gatului, soc apexian amplu, freamat pectoral, puls ”parvus et tardus”, chiar la nivelul medicului de medicina interna. Pacientii astfel diagnosticati clinic sunt supusi unor investigatii paraclinice care transeaza si nuanteaza diagnosticul, ecg, radiografie cardiotoracica si ecocardiografie cardiaca. Dintre acestea studiul ecocardiografic, M-mode, bidimensional, Doppler confirma, stadializeaza si urmareste leziunea stenotica in evolutie.

Urmarirea ecografica a pacientilor cu SA severa asimptomatici se face la 6-12 luni, iar cei cu SA moderata la 2 ani.

Cateterismul cardiac. Este efectuat la toti pacientii propusi pentru interventie chirurgicala, care au factori de risc pentru boala coronariana, pentru aprecierea sistemului coronarian. Deasemenea cand exista discrepante intre elementele clinice si datele ecocardiografice, cateterismul cardiac, masoara cu acuratete fluxul transvalvular, gradientul dintre aorta si VS (ventriculul stang) , calculeaza aria orificiului efectiv aortic, apreciaza functia VS.

Tratamentul Medical si Chirurgical. La pacientii cunoscutii cu SA, se face profilaxia endocarditei infectioase, in cazul manevrelor stomatologice, chirurgicale sau ginecologice, prin administrarea de antibiotice pe aceasta perioada. Hipertensiunea arteriala asociata este si ea tratata in consecinta. Odata cu introducerea circulatiei extracorporeale si aparitia de inlocuitori ai valvei aortice (1960) , interventia chirurgicala reprezinta tratamentul de ales in cazul stenozelor aortice stranse simptomatice. Scopul interventiei chirurgicale este de a elimina simptomatologia, evitarea mortii subite, ameliorarea functiei ventriculare, cresterea duratei de viata si reinsertia activa a pacientilor in familie si societate.

Cauze de durere toracica

Durerea toracică este un simptom tipic pentru afecţiunile pulmonare dar poate să apară şi în alte boli care interesează cutia toracică, coloana vertebrală şi abdomenul, având o mare variabilitate în ceea ce priveşte localizarea, debutul, caracterul, circumstanţele de apariţie, cauzele. Durerea de origine respiratorie apare în afecţiuni traheobronşice şi pleuropulmonare.

Junghiul toracic – apare prin iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei parietale, durere de intensitate mare, vie, comparată cu „lovitura de pumnal”, exagerată de tuse, strănut, palparea regiunii dureroase, însoţită de dispnee, îmbrăcând diverse aspecte în funcţie de cauza care îl provoacă:

–          pneumonia francă lobară – junghi violent, submamelonar, instalat după frison şi febră; dispare în 2-3 zile;

–          tromboembolismul pulmonar – apare brusc, de intensitate mare, însoţit de tuse seacă, dispnee intensă cu polipnee, cianoză, instalate brusc; se însoţeşte de spute hemoptoice, febră

–          pneumotorax spontan – apare brutal, după efort fizic sau tuse, imobilizând bolnavul şi se însoţeşte de dispnee marcată

–          pleureziile serofibrinoase – are caracter difuz, nepermiţând decubitul pe partea bolnavă, însoţit de tuse seacă şi respiraţie superficială; dispare când apare lichidul pleural

–          pleurezia interlobară – durerea este în „eşarfă” pe traiectul scizural

–          pleureziile purulente – junghiul este violent şi persistent, însoţit de hiperestezie cutanată

–          pleureziile mediastinale – durere retrosternală

–          supuraţiile pulmonare gangrenoase – dureri foarte intense şi persistente, ce preced deschiderea procesului supurativ în bronhie

–          sindromul Pancoast-Tobias (neoplasm apical) – junghi localizat la vârful plămânului.

Durerea traheobronşică – are caracter de arsură, localizată retrosternal şi se întâlneşte în traheobronşitele acute.

Durerea toracică în afecţiunile peretelui toracic – apare în afecţiuni ale pielii şi ţesutului celular subcutanat, nevralgii intercostale, afecţiuni musculare, ale coloanei vertebrale şi glandei mamare.

Celulita – proces inflamator al ţesutului celular subcutanat, manifestat prin eritem, durere, edem local.

Pleurodinia – durere vie, brutală, exagerată de tuse, palpare sau mişcări, imobilizând toracele; poate fi însoţită de febră şi trebuie diferenţiată de infarctul miocardic sau de anevrism disecant.

Nevralgia intercostală – apare prin iritarea unui nerv intercostal şi este o durere vie sau cu caracter de arsură. Apare de-a lungul unui traiect nervos şi este amplificată de tuse, mişcări bruşte, inspir profund şi mai ales de palparea punctelor de pe traiectul nervului – punctele lui Valleix (parasternal, axilar median, paravertebral).

Cauze: expunerea la frig, tumori mediastinale, zona zoster.

Dureri de tip nervos radicular apar în afecţiuni ale coloanei vertebrale ce determină compresiuni ale rădăcinilor nervoase la nivel vertebral: spondiloze, discopatii, spondilite, osteomielită, tumori intramedulare (mielom, limfom, tumori, metastaze). Durerea porneşte de la nivelul coloanei şi iradiază simetric, în centură, fiind amplificată de mişcări.

Mialgia – este o durere surdă musculară având mai multe cauze: procese inflamatorii locale, hematoame, dermatomiozită, traumatisme, trichinela, etc.

Durerea osoasă – apare prin procese patologice care interesează periostul, bogat în terminaţii nervoase sau la nivelul endostului.

Apare în: fracturi, fisuri ale coastelor sau coloanei, metastaze osoase vertebrale, tumori mediastinale, mielom, sarcoame, leucemii, etc.

Sindromul Tietze – inflamaţia cartilajelor coastelor I, II, III şi rar IV la extremitatea sternală, care determină durere aproape permanentă, amplificată de palpare.

Durerea diafragmatică – această durere apare prin iritaţia terminaţiilor nervoase de la nivelul pleurei diafragmatice, determinând două tipuri de dureri :

–          durere de tip nevralgie frenică – cu durere pe marginea trapezului, umărului stâng şi gâtului

–          durere de tip intercostal cu dureri la nivelul epigastrului, abdomenului superior, în centură de-a lungul ultimelor spaţii intercostale.

Apare în: pleurite, pleurezii, abcese subfrenice, tumori mediastinale.

Caractere angina pectorala – durere in piept

Angina pectorala se defineste ca o durere(disconfort), situata cel mai adesea retrosternal, care are caractere relativ specifice, precipitata de efort fizic si ameliorata de repaus sau nitroglicerina administrata sublingual.

Caracteristicile anginei:

  1. Sediul, localizarea: tipic retrosternal, mai rar precordial, epigastric, interscapulo-vertebral sau doar in zona de iradiere;
  2. Iradierea: cele mai intalnite sunt la nivelul umarului stang, marginea interna a bratului stang si la baza gatului. Alte zone de iradiere sunt ambii umeri, ambele brate, mandibula, dinti, toracele anterior, coate, pumni, epigastru. Sunt cazuri in care durerea este perceputa doar in zonele de iradiere.
  3. Caracterul durerii: constrictie, presiune toracica sau precordiala, surda, apasatoare, senzatia de arsura, strivire, disconfort toracic sau greu de definit. Intepaturile, durerile cu caracter taios, junghiul toracic, dependente de respiratie, pozitie sunt putin probabil a fi crize anginoase.
  4. Durata, intensitatea: sunt variabile, pentru angina pectorala stabila durata tipica este de 3-5 minute, iar intensitatea este medie. Accesul incepe gradat, atinge un punct maxim apoi se sterge treptat dupa sfarsitul efortului sau la administrarea de nitroglicerina sublingual. O durere foarte puternica cu durata mai mare de 10-15 minute este un contraargument pentru angina de efort si impune un diagnostic diferential cu sindroamele coronariene acute, disectia de aorta, afectiunile pleuro-pulmonare.
  5. Factorii declansatori ai durerii: efortul fizic, mai frecvent cel izometric(ridicat) decat cel izoton(mers), factori psiho-emotionali, pranzuri bogate(prin redistribuirea fluxului sanguin in teritoriul mezenteric), efortul sexual, tahiaritmii. Cel mai comunt factor declansator al anginei pectorale stabile ramane efortul fizic. Durerea anginoasa poate aparea si in repaus avand semnificatia unei alterari severe a patului vascular coronarian.
  6. Frecventa crizelor anginoase: este dependenta de aparitia factorilor declansatori, unii pacienti au accese rare(saptamanal), la altii aceasta fiind mai mare(zilnic). Cresterea frecventei episoadelor anginoase poate semnifica existenta unei ischemii severe (angina instabila). Se intalneste o variatie circadiana de aparitie a durerii cu maxim dimineata si intre orele 9-10.
  7. Simptome asociate durerii : dispnee(respiratie dificila), transpiratii, anxietate, astenie, lipotimie, greturi.
  8. Actiunea nitroglicerinei: administrarea nitroglicerinei sublingual cupeaza accesul anginos intre 1-3 minute. Daca durerea cedeaza la un interval de timp mai prelungit(20-30 minute), atunci fie cauza acesteia nu este de origine ischemica, fie este vorba despre un episod sever de ischemie.

Angina nocturna:

  • angina de decubit ce apare in timpul somnului si se insoteste de dispnee ce dispare la ridicare, cu raspuns eficient la nitroglicerina si diuretice;
  • angina din ultima faza a somnului cu raspuns favorabil la beta-blocante.